Primăvara discuției

– De multe ori lucrurile cele mai importante vin pe neașteptate. Sau mai corect-zis, vin din întâmplare, zise el.
– Când eram în liceu, existau anumite zile în care lucrurile ieșeau atât de bine încât mai târziu încercam să încep și alte zile în același mod sperând că voi putea să provoc acea conjunctură ce ducea spre zile frumoase, zise ea gânditoare.
– Și normal că nu reușeai.
Ea îl privi încruntându-se puțin.
– Trebuie să tragi tu mereu concluzii! Sau mai corect zis, arunci cu concluzii. Ești plin de ele și abia aștepți ocazia să arunci cu ele în jurul tău. Detașarea asta a ta e de fapt nevoia de a nu te implica, de a fi la câțiva centimentri de pământ, nevoia de ieși în evidență…
– Vezi cum se leagă lucrurile, o întrerupse el. Ai venit să-l cauți pe Silviu. Silviu nu e aici. Ai vrut să pleci. A început ploaia, nu aveai umbrelă și ai rămas aici la birou așteptând să se termine ploaia să poți pleca.
– Și ce aș fi putut face? zise ea privindu-l serioasă.
– Puteai să mă întrebi dacă am o umbrelă.
– Și ai umbrelă? Adică una în plus, zise ea repede.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri