(un pic de duminică și) luni

Adam ieși din baie și își puse halatul pe el. Trecu prin fața oglinzii și se privi un pic. Văzu vânătaia la ochi și zâmbi. Umărul îl mai durea un pic. „În mod ciudat nu am nimic rupt”, își zise. Ajuns în bucătărie deschise frigiderul și scoase o bere.

– Ce faci mă aici? spusese femeia.
– Ce poate face un boschetar într-un tren? zisese Adam.
– Puți ca un boschetar, arăți aproape ca un boschetar, dar … normal că nu ai bilet.
– Multe lucruri nu mai sunt normale, zise Adam privind femeia în ochi.
Femeia îl privi cu atenție. Un început de zâmbet apăru pe fața ei.
– Dacă-mi spui de ce ești aici poate nu am să te dau jos la prima stație. Dar să fie o poveste frumoasă.

Deodată sună telefonul.
– Mă, ce e cu tine? auzi Adam vocea lui Matei în receptor. Te-am sunat pe mobil, te-am sunat pe fix de două zile și nu răspunzi. Pe unde umbli?
– E cam complicat să-ți răspund. Te caut eu când am să mă simt mai bine, zise Adam și închise telefonul.
Umărul începu să-l doară. Apucă paharul de bere cu mână stângă și bău.

– Cred că nu sunt sănătoasă, zise femeia ținând foaia în mână.
– Sunați la acest număr și spuneți că Adam e în Gară și îi este rău.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri