Tabla de zinc

Adam intră în berărie. Un chelner îi ieși în intâmpinare.
– Câte persoane? întrebă chelnerul.
– Patru, zise Adam privind prin sală. Se poate acolo? mai zise el arătând spre o masă.
– Nu se poate, zise chelnerul mimând destul de prost un regret. E rezervată. Uitați aici.
– Dar sunt doar trei locuri, zise Adam privind masa.
– Mai aducem un scaun, zise chelnerul și o porni spre fundul sălii.
– Aveam impresia că o să-mi ceară să aducem împreună scaunul, zise Adam Adrianei.
– Hai mă, nu fii rău… De ce ai cerut patru locuri? întrebă Adriana.
– Poate apare Chiril. Și poate nu e singur.
Adriana se încruntă și atunci Adam spuse:
– Bine. Recunosc. Am mințit.
– Încep să mă întreb când spui adevărul, zise ea așezându-se.
Adam zâmbi, dar nu spuse nimic. Adriana lua meniul și privi cu atenție lista. După un timp îl observă pe Adam privind-o.
– Ce este? Crezi că scrie pe fruntea mea meniul? zise ea un pic agresivă.
– Nu, spuse Adam. Pe fruntea ta sunt mult mai multe scrise.
Adriana lăsă meniul jos. Privi ceasul. Apoi se uită calmă la Adam și spuse:
– Peste cinci ore o să mergem la aeroport. O să iau avionul și cine știe când o să ne vedem. Ce rost au toate complimentele astea?
– Crezi că bărbații fac mereu complimente având un scop?

pentru a citi toată postarea dați un clic aici

Anunțuri