Nu era bine

Când taxiul opri în fața spitalului efectul berii se dusese. Adam deveni mai tăcut. încercând să înțeleagă ce se întâmplă. Privea cu coada ochiului pe Matei. Acesta părea sincer preocupat de starea lui Adam. Când taxiul se opri Matei plăti repede șoferului. Atmosfera devenise apăsătoare.
– Poate dacă m-aș duce acasă, mi-aș putea reveni, zise Adam după ce taxi-ul de îndepărtă.
– Și eventual să citești o carte, nu? întrebă agresiv Matei. Tu crezi că eu îți vreau răul? E spre binele tău. Am un prieten aici, doctor. Te vede și dacă e totul în regulă te duc eu acasă.
– Pot să merg și singur, zise Adam.
– Bine, spuse împăciuitor Matei. Dacă totul e în regulă mergi singur acasă, dacă asta vrei.
Liniștindu-se un pic Adam intră în spital. Se opri in hol și se uită în jurul lui.
– Ce cauți? întrebă Matei.
– Camera de gardă.
– Lasă camera de gardă, mergem la prietenul meu, zise Matei îndreptându-se spre lift.
Adam îl urmă deși neliniștea reveni. Intrară în lift, Matei apăsă pe ultimul buton si liftul porni. Adam se privi în oglinda liftului. Se examină încercând să găsească un indiciu, un semn că ar putea avea vreo boală. Apoi văzu chipul lui Matei care-l privea concentrat. Parcă aș fi într-un vis gândi Adam. Ilogicul acestor întâmplări devine atât de logic încât încep să cred că nu e bine.

pentru a citi toată postarea dați un clic aici