Cândva în iulie

Așa scria în calendar, că pe fereastră e septembrie. Dar de ce să mă mai mir că (și) vremea nu e normală? Aș ajunge să mă mir dacă aș începe să văd ceva normal. Adevărul aur calp, minciuna reieșită dintr-­un adevăr relativ spus ca un adevăr absolut (așa cum spunea P.Evdokimov). Mi-­amintesc de un profesor pe care l­-am întâlnit pe la începutul carierei didactice (ce alăturare ciudată! – pentru că didactic nu ai cum să faci carieră), care-­mi spunea că atunci când ai un adversar care lovește sub centură, nu are rost să stai să te întrebi de ce adversarul nu respectă regulile, ci trebuie să ripostezi. Riposta poate fi și plecarea, retragerea.
Și dacă nu vreau să plec? Atunci să rămân și să suport? Ideea e că ar trebui să fac un salt. Să schimb abordarea. Pentru că atunci când, logic, totul merge prost, o soluție poate să fie să apelez la ilogic. Așa ca și cum aș asculta o melodie a lui Harry Nilsson care nu mă ajută să­-mi rezolv problemele, dar cel puțin mă bine dispune.
*
[youtube http://youtu.be/Tbgv8PkO9eo]

Anunțuri