Cum mai e în România?

Cum mai e în România? Întrebarea asta mi-o pun adeseori prietenii sau alte cunoștiințe ce au plecat mai demult din țară. Care au emigrat. Care nu mai trăiesc aici. Ce-aş putea să le spun acestora? Ei ar vrea să audă: îmi merge rău, nu știu cum o să rezist, e din ce în ce mai rău, ce bine că ați plecat. Eu însă nu o să spun asta.
– Și ce nu-i adevărat? mă întrebase odată Chiril.
Îmi pusese întrebarea asta când l-am dus/condus la aeroport şi el ar fi vrut fie zâmbitor şi să mă vadă pe mine trist. Dar eu zâmbeam, iar el era melancolic.

Și totuşi – e adevărat? Depinde ce vrei. Prietenii mă întreabă, cum de un om ca tine se iroseşte aici? Mi-aduc aminte (așa ca și cum aș răspunde): Eram la finalul unei burse în Franţa şi îmi făceam bagajul. Adriana stătea pe fotoliu şi mă privea încruntată.
– Nu-ţi înţeleg bucuria, zise ea deodată. Omule, trezeşte-te: te întorci în România!
Am privit-o amuzat ceea ce a enervat-o mai mult.
– Să presupunem că un om a avut un accident, a fost internat, a fost operat şi după operaţie se duce într-o staţiune la tratament. Cum ar suna să-i spunem, omule ce rost are să revii la oraş? Rămâi aici, e aer curat, îţi găsim un post aici la sanatoriu … El va spune: am casă, am familie, la care trebuie să mă întorc. Nu te aşteaptă nimeni acolo, toţi ai tăi au murit sau cei care au rămas nu mai au nevoie de un bătrân pe cap (am uitat să-ţi spun că omul era cam în vârstă). Pentru ce te întorci? Pentru amintirile mele, va spune el.
– Asta e poezie. Acolo e …
Dădu din mână, ca și cum ar fi dorit să lovească cu palma o masă invizibilă. Apoi a ieşit pe balcon. M-am dus după ea. Plângea. Am privit-o zâmbind:
– Mai ştii când eram un băieţel în clasa întâi şi am ieșit pe hol plângând şi tu m-ai oprit, mi-ai şters lacrimile şi mi-ai dat batista? Batista asta.
– Mai ai batista de atunci? spuse ea mirată.
– Nu, dar mi-ar fi plăcut s-o am.
Adriana zâmbi, luă batista, îşi şterse ochii.
– Să-mi scrii. Acum există internet.
– O să-ţi scriu şi promit să-mi fac un cont pe facebook, i-am zis.
Deci cum mai e în România? Nu atât de bine pe cât aş vrea, dar nici atât de rău pe cât ar vrea cei care au plecat.

*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s