sisiful bolovanului

Și reiau. Reîncep. Am ajuns din nou în vale unde bolovanul mă așteaptă și ca un Sisif conștincios încep urcarea pe pantă. Într-un fel e mai rău decât în cazul lui Sisif. El a fost pedepsit, făcuse o greșeală și știa pentru ce plătește, eu în schimb nu știu. Există desigur multe citate care ar putea să mă facă să ies din această stare. Să ies din peștera gândurlor mele. Și dacă ies? Văd lumina soarelui, culorile, formele lucrurilor – nu doar umbra lor – simt aerul curat. Minunat. Dar bolovanul va cădea din nou, voi reveni în peșteră unde lucrurile sunt în penumbră, nu au culori, nu au forme bine definite și aerul peșterii e greu și murdar. Nu știu cum am (re)ajuns aici, dar de fapt nu mă interesează. Caut doar ieșirea, am s-o găsesc am să urc spre suprafață, ca și cum aș urca bolovanul. Dinamica aceasta între afară și înăuntru ar putea fi obositoare, dar, sincer, o prefer plafonării locului călduț din peșteră, prefer să urc bolovanul decât să stau în vale sprijinit de bolovan.

S-ar putea ca la un moment dat cineva, exasperat, să-mi spună, văzând urcările și coborârile mele, ieșirile și revenirile în peșteră, deci acel cineva va spune: mă, tu ori ești prost, ori a început să-ți placă. Iar eu, auzindu-l, o să mă simt bine pentru că nu o să-i răspund (nici una din variante nu e corectă). Și poate că v-aș spune varianta corectă, dar am o săptămână de început, un bolovan de urcat pe un deal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s