De ce?

Aceasta e întrebarea în forma ei scurtă. Forma lungă, alungită nu știu dacă ar clarifica ceva. Dar hai totuși să încerc: De ce scriu pe blog? Pentru că e ceva în mine care nu poate să tacă și atunci pun acel ceva să scrie. Mi-ar plăcea să văd crescând traficul pe blog, numărul de vizite pe acest blog, dar … Nu pot face concesii. Nu pot să pun cuvinte-cheie care să se regăsească în text. Pentru că atunci când scriu, pun un cuvânt dacă simt că acolo trebuie să fie.

De ce scriu pe blog? Pentru că, odată când eram un băiețel de 13 ani și scriam o povestire, o femeie a citit-o și mi-a spus că trebuie să scriu chiar dacă am un singur cititor. Am întrebat-o: adică dacă sunt singurul care citește ceea ce am scris? Femeia a râs, apoi a spus, bine, rectific, să ai doi cititori. Iar eu m-am întrebat de ce a spus rectific și nu a spus corectez. Și mai târziu am găsit răspunsul.

De ce scriu pe blog? –  revine ca un refren al unei melodii, (apropo de asta mereu m-am gândit că refrenul este locul unde cântărețul se odihnește în cântecul lui). Scriu pe blog pentru că simt bucuria de a aranja cuvintele, de a construi o formă din cuvinte și vreau ca această bucurie s-o împărtășesc cu cei din jurul meu. Și mai scriu pe blog pentru că știu că aici, am cel puțin doi cititori – unul, când scriu pe blog și altul, când citesc blogul mai târziu. Toți ceilalți care trec pe aici sunt ca un cadou neașteptat care-mi face plăcere. Scriu pe blog pentru că știu multe povești, iar oamenii de astăzi nu prea mai au timp să le asculte. Și atunci scriu pentru că poate oamenii de mai târziu vor avea timp să intre pe blog sau să citească o carte și poate într-o zi vor descoperi ceea ce grijile noastre de azi îngroapă în fiecare zi.

Totuși o întrebare mai rămâne: ce aș fi făcut dacă nu exista blogul?
*

Anunțuri

4 gânduri despre „De ce?

  1. blogul este un fel de prieten bun, cu care ti-e drag sa stai de vorba. nu te judeca, nu-ti cere socoteala. uneori, o sa te deprime, pentru ca nu prea citeste multa lume blogurile noastre, dar pana la urma cand esti la ananghie conteaza sa te asculte un singur om, nu 99999999… unul e de ajuns!
    spor-t. 🙂

  2. Mihai, de unde stii cati oameni te citesc, exact? Vezi, iata ca si tu ai intrat definitiv si irevocabil in era digitala si ai ajuns sa contorizezi like-uri si alte forme de apreciere data de un click de mouse…Eu ,spre exemplu, iti citesc cu regularitate proza (prea) scurta, cu mare placere, si parca din obligatie ( nu stiu de unde vine) ma vad nevoit sa dau un like…ceva. Ideea, eu cred, este urmatoarea: o data ce ai lansat in eter ( sau mediu informational, nu conteaza) un gand este bun lansat. Ramane un bun public. Asa ca, ramai la fel de bun, si nu te lasa oprit de diverse ratinguri moderne si deloc relevante!

    • Sincer, nu ma intereseaza like-urile, pentru ca am un contor care-mi arata cati au intrat pe site. Proza e scurta pentru ca reprezinta doar exercitii in vederea realizarii celei de a treia carti (care va fi un pic mai lunga 🙂 ). Cat despre scris – e ceva mai mult decat mine, care ma obliga sa scriu, e un ceva pe care trebuie sa-l scriu.
      Multumesc ca-mi citesti blogul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s