Atunci

– Știi, începu Adam …
– Stai un pic, interveni Chiril. De mult vroiam să te întreb ce e cu acest știi cu care îți place să începi o discuție?
Adam tăcu, zâmbi privi pe fereastră. Rememoră discuții anterioare.
– Știi că ai dreptate? spuse Adam. Poate e din cauza meseriei. Ca profesor vreau să-i fac pe cei din jurul tău să știe ceva, să-i învăț ceva. Și ca să le dau încredere, le spun, tu știi ceea ce te voi întreba.
– Chiar crezi asta? întreb Chiril privindu-l atent.
Adam își întoarse privirea zâmbind spre Chiril și spuse:
– Nu. Nu cred. Dar e o explicație drăguță care mi-a venit acum în minte.
– Bine, spuse Chiril puțin enervat. Spune-mi ce vroiai să-mi spui.
– Mă gândeam când am fost ultima oară în hotelul ăsta… Acum vreo 25 de ani. Stăteam la masă cu Matei. De fapt era și o bere. Și mai era și tatăl lui care trebuia să plece a doua zi la servici. Era în concediu, dar îl chemaseră înapoi. De ce nu le spuneți că sunteți în concediu, să vă lase în pace? i-am zis eu tatălui. Tatăl lui Matei s-a uitat la mine și mi-a zis: Adam, eu fac parte dintr-o altă generație. Am fost educat să mă bucur de un lucru bine făcut, nu de lucruri materiale. Aș putea să nu merg, dar când am auzit că nu se descurcă cu acel proiect, nu pot să stau în concediu. Mă duc, rezolv și apoi revin și stau liniștit. Eu mă uitam la el un pic mirat, mi-era greu să înțeleg cum se poate ca timpul meu liber să fie mai puțin important decât problemele de la servici. Tatăl lui Matei probabil că și-a dat seama de mirarea mea și mi-a spus: Vezi tu, acum lucrurile merg pentru că există oameni ca mine – mă simt bine că am făcut un lucru bine chiar dacă nu-mi intră mulți bani în buzunar. Dar o să vină vremea când cei care gândesc ca mine se vor duce și atunci ai să vezi cât de buni eram, chiar cu modul ăsta penibil de gândire.
– I-au spălat pe creier. Nu aveau acces la informație ca noi și erau ușor de păcălit, spuse Chiril.
Știi, vru Adam să spună, dar se opri.
– Și apoi fără bani, nici berea asta din fața ta nu o poți plăti, continuă Chiril.
Adam continua să tacă. Nu ar fi vrut să înceapă o discuție despre libertate, despre dependențe, despre ce ar fi fost dacă. Îl lăsă pe Chiril să-și dezvolte ideile. Adam preferă să privească ceasul scump de la mâna lui Chiril, țigările de foi cu miros plăcut, mobilul (blackberry, iphone?) pe care îl avea pe masă. Adam mai bău din bere gândindu-se că i-ar fi plăcut să-l fi chemat cineva și pe el înapoi la servici, să i se spună că au nevoie de el.

Anunțuri

2 gânduri despre „Atunci

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s