Ploaia 2

Te trezești dimineața, stai pe marginea patului, privești afară și afară plouă. Te încrunți un pic, parcă ai mai trăit asta cândva. Privești desenul de pe covor câteva secunde și-ți aduci aminte că așa a fost (și) ieri. Ploaia ca un refren enervant al unui cântec ce poate cândva ți-a plăcut, dar acum te enervează, asculți melodia și ajungi la refren, plouă din nou, apoi ploaia se oprește. Vine strofa a doua, te scoli dimineața, stai pe marginea patului, privești covorul, e o nouă zi sau e aceeași, te uiți pe fereastră și auzi refrenul, plouă din nou, apa curge pe stradă, pe trotuar, un râu acolo unde ieri era trotuarul, plouă din nou, e un cântec lung și știi că mai ai până la ultima strofă, aia cu a ieșit soarele, deocamdată e refrenul acela obsedant, te scoli într-o altă dimineață (sau e aceeași?), refrenul vine pe fereastră ca un val de picături. Pătrunde în mintea ta, nu te-ar mira să plouă și în cameră (ca-n filmele lui Tarkovsky) sau asta a fost într-un vis, în realitate plouă din nou, deși poate mai corect ar fi fost, plouă din vechi, plouă din ziua de ieri sau de alaltăieri sau poate e tot ziua de azi care încă nu s-a terminat, o zi lungă ca un opt culcat, a venit cea de a opta zi când ploaia nu se va opri, adormi privind pe fereastră și corpul scufundat în somn, plouă din nou, oul primordial se desface picături mici de ploaie, somnul plouă și el peste tine, în curând o să înceapă să plouă și în visul tău, dar noroc că te trezești dimineața, stai pe marginea patului și privești afară, și, ce să vezi? afară plouă, totul e ud, umed, cerul s-a unit cu pământul, de fapt totul e aceeași apă, acum nu stai pe marginea patului, stai pe marginea unui nor moale, făcut din apă, te trezești, mergi în bucătărie, chiar dacă ești într-un vis pe un nor din picături de apă, trebuie să faci cafeaua de dimineață, nu pentru a te trezi, ci pentru a bea ceva care nu seamănă a apă de ploaie, care totuși ar putea ieși din cană să devină ploaie.

Te trezești, stai pe marginea patului, privești pe fereastră și ai impresia că ai mai trăit acest moment. Chiar și faptul că privești concentrat covorul parcă l-ai mai trăit. Privești din nou pe fereastră și-ți spui că totuși trebuie te trezești să-ți faci o cafea. Și, chiar dacă toți se așteaptă la asta, afară a început să plouă din nou.

Anunțuri

Un gând despre „Ploaia 2

  1. Pingback: Ploaia | Șmen.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s