Prezentul ca o amintire din viitor

Și aici se încheie șirul schițelor rescrise. La inceputul lui aprilie fostul blog se bloca și nu mai reușeam să postez nimic pe el. O fi vreun semn mi-am zis, apoi am deschis acest blog, așa cum pornești pe un alt drum tăind toate legăturile. Desigur, în urma ta aleargă legăturile care încearcă să te prindă din urmă, să te prindă și să te facă să revii. Dar chiar și când vreo legătură reușește să se prindă de tine, o prinzi cu două degete și, fără să o privești, o rupi din nou. Mai târziu aceste legături vor mai face un ultim salt. Apoi se vor prăbuși ca niște fire tăiate. Cu timpul legăturile se vor usca, se vor pietrifica. Atunci poate, revenind, le voi reprivi, îmi voi reaminti. Așa cum uneori treci printr-un cimitir privind crucile, gândindu-te la oamenii care au fost și nu mai sunt.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s