Cafeaua din ceașcă

Ce să faci atunci când te simți obosit, când nu mai ai chef de nimic și nimicul nu are chef de tine? Te bucuri de această stare și, normal, starea se bucură de tine. Oricum o stare e mai mult decât un nimic.

Lași totul în urmă. Apoi totul începe să te urmărească, dar deja nu-ți pasă de asta. Mergi pe trotuar, iar dacă ar ploua ar fi perfect. Pentru că nu s-ar vedea lacrimile. Sau poate lacrimile nu ar putea ieși din colțul ochilor și obrajii tăi ar fi triști fără lacrimi. Și atunci obrajii s-ar mulțumi și cu niște picături de ploaie. Așa că o ploaie ar fi perfectă pentru starea ta. Bine. Dacă nu se poate o ploaie, atunci să fie caniculă. Așa vei putea spune că soarele ți-a uscat lacrimile și de aceea nu poți plânge …

… pe cine încerc să păcălesc? Am rămas în casă, ochii nu plâng, doar degetele se mișcă pe tastatură. Afară e atât de cald încât s-a topit până și dorința de a hoinări pe străzi. Parcă totul s-a topit în jurul meu și dacă nu aș scrie probabil că m-aș topi și eu și computerul. Am deveni lichizi și ne-am vărsa în ziua de mâine ca-ntr-o ceașcă de cafea. O cafea ca aceea pe care o vei bea mâine dimineață.
*

Anunțuri

Un gând despre „Cafeaua din ceașcă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s