Tristețe

O prietenă mi-a trimis un film din 1990 cu Petre Țuțea:

Acest film m-a intristat. Pentru că:

1. e vorba de 1:37 scoase din context.

2. am simțit agresivitatea celui ce a făcut montajul pornind chiar de la primele cuvinte: „Români băgați la cap:”. Mi-aduce aminte de acel stil de profesor care, atunci când vedea că nu are dreptate, striga la noi în clasă : „Băgați bine la cap: aici eu sunt profesor și eu pun note, voi sunteți elevi și eu vă pun note!”. Și așa cum nu cred că acela merita numele de profesor, nici aici nu cred în cel care vrea să ne învețe ceva inducându-ne idei nemestecabile.

3. mi-aduc aminte de ceea ce spunea Nae Ionescu despre N. Iorga: „Când greșește Nicolae Iorga, este ca un popă beat cu sfântul potir în mână. Dacă-l lovești, răstorni potirul și pângărești sfânta împărtășanie”.

4. mă întreb: Oare noi nu putem opera decât cu extreme? Nu cred că românii sunt un „popor de idioți” așa cum nu cred că românii ar fi un popor de genii nerecunoscute. A ridica la nivel de grup caracteristici ale unui individ, mi se pare începutul unei discriminări agresive. Iar în ceea ce privește agresivitatea, violența sunt de acord cu Isaac Asimov: „violența este ultimul refugiu al incompetenței”.

Ar mai fi multe de spus,  dar  …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s