Vechiul început

Încă o seară. Lucrurile încep să se îndrepte spre un final. Care va fi un început. Nu spun un nou început pentru că dintre toate lucrurile care ni se întâmplă începuturile sunt cele mai vechi. Mă gândeam la invazia acestor instrumente computative (sau ordinatrice – în franceză). Era o vreme în care erai singur și singurătatea era atât de sufocantă încât îți doreai să te vezi cu ceilalți. Acele vremuri în care în casă însemna tu însuți, eventual o familie. Puteai auzi liniștea serii, puteau să se întâmple atâtea afară și tu să nu știi de ele. Apoi au apărut pe rând: radioul, televizorul, computerul, internetul. Dar intimitatea a început să moară atunci când au apărut paginile personale de web, facebook, blogurile. Pixurile, stilourile încep să devină inutile, bune doar să semnezi cereri și facturi (dar și acolo au apărut semnăturile digitale). Înainte aveam un timp al meu: 8 ore de somn, 8 ore la servici și 8 ore de timp liber. Apoi au fost 7 ore de somn, 2 ore de televizor, 2 ore pe drum la servici, 8 ore la servici, și 5 ore de timp liber. Acum sunt 6 ore de somn, 2 ore de televizor, 3 ore pe drum 4 ore pe internet (cel puțin), 8 ore la servici și 1 oră timp liber. Iar după un timp o să ajung să mă întreb: ce este timpul liber?

Lucrurile încep să fie mai presus de mine. E dimineață – deci trebuie să beau cafeaua, e prânz – deci trebuie să mănânc, poate a venit un email, deci trebuie să deschid computerul și să intru pe internet, e seară – deci trebuie să scriu pe blog.

Și ce să faci – să închizi ușile și să fugi în lume? Știi bine că nu se poate asta. Există însă o ușă în mine, ușă pe care aș putea ieși și să evadez. Să existe acele momente de luceafăr (deși mă vedeți, eu să nu fiu).

Poate că deschiderea ușii poate începe cu deschiderea unui caiet, în mâna dreaptă un pix cu care scriu ceva pe prima foaie. Iar când foaia se umple, o rup din caiet și continui s-o rup în bucăți mici până bucățelele ar fi atât de mici încât ar intra prin piele și ar pluti pe sângele meu până ar ajunge în suflet și s-ar uni cu amintirile mele.

Voi da un sign out, apoi voi închide computerul și voi asculta o melodie frumoasă. La radio. Poate acesta va fi un început.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s