Re-nașterea cuvintelor

Și-mi vine să stau, să nu mișc, să aud nemișcarea cântând, să uit de dimensiuni, să fiu într-o lume non-dimensională. Acolo nu ar trebui să mă trezesc, să mă ridic în aerul plin de griji. Pentru că a te ridica presupune a avea cel puțin două dimensiuni, eventual trei, pentru că ridicându-te din pat, te scuturi de somn, de vise și intri în lumea reală.

De aceea acolo, în lumea non-dimensională, mă simt ca în lumea în care cuvintele cad din propoziții. În căderea lor literele se desprind din cuvinte. Fiecare literă se transformă în sunet. Apoi mai rămân și niște resturi de literă, praf fin ce ajunge pe pământ. În acest timp suntele devin cer și odată cerul născut ca un cântec, lumea non-dimensională începe să capete dimensiuni. Unul câte unul suntele se unesc într-una din cele trei dimensiuni, din cele trei melodii. Întins pe pământul oboselii mele aud acea muzică ce trage de mine. Nu aș vrea să mă trezesc, nu vreau să.

Mă ridic din pat, mă ridic dintr-un vis. Pe față mi se scurg picături de singurătate. Țin palmele întinse și prind câțiva stropi. Stropi ce seamănă cu niște sunete, cu niște litere ce vor alcătui cuvinte ce le voi pune într-o zi de august pe un blog.
*

Anunțuri

Un gând despre „Re-nașterea cuvintelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s