Discuție în taxi

Când mergi prin Bucureşti cu taxiul, strada plină de maşini, ce poţi face decât să discuţi cu taximetristul?
Taximetristul din acea zi îmi amintea de un prieten cu care fusesem pe munte. Aceeaşi figură obosită, dezamăgită de viaţă. O politeţe, nişte norme, un respect obosit, oboseala de o viaţă ce pare că a ajuns într-o fundătură.
– Unde mergem, domnul meu? m-a întrebat privind în faţă.
I-am spus, a dat din cap în semn că a înţeles.
– Şi totuşi unde mergem domnul meu? reveni el cu întrebarea.
Am tăcut simulând mirarea pentru că ştiam că acesta era doar preludiul pentru discuţia ce urma să se înfiripe.
– Ştiţi am şi eu o facultate, făcută înainte, dar cu care acum nu am ce face. Mă scol dimineaţa şi mă întreb: unde mergem domnul meu.? Ştiţi, îmi permit să vă spun acestea pentru că vă văd un om deosebit şi ştiţi să ascultaţi. Vă reţin câteva minute atenţia… Uite şi la ăsta ce face!
Mă uit şi văd un automobil ce a luat-o pe contrasens şi apoi pe trotuar.
– Uite aşa, cu nebuni din ăştia te poţi trezi lovit şi pe trotuar. Că nu le pasă. Nimănui nu-i pasă de cel de lângă el. Am ajuns ca în junglă, fiecare se uită doar după profitul lui.
– Păi, încerc eu împăciutor, acum că suntem mulţi, nu mai avem timp ca înainte şi încercăm cumva să supravieţuim.
– Sunteţi drăguţ domnule. Unde lucraţi?
– În învăţământ.
– Tot respectul, domnule. Păi de ce credeţi că suntem aşa de mulţi?
– Păi pentru că atunci când nivelul de trai e scăzut apare şi o natalitate mare?
– Să vă spun eu domnule. Sunteţi om cu şcoală, am făcut şi eu o facultate şi-mi place să citesc. Şi vă spun: de ce ăia care au nivel bun de trai, în Germania, în Anglia, în Franţa au natalitatea mică?
– Nu ştiu, îi spun mai mult ca să-l provoc.
– Vă spun eu: ăia mănâncă mult, femeile lor trăiesc bine şi se îngraşă mai repede şi bărbaţii nu mai sunt atraşi de ele. Şi atunci nu mai fac copiii. La noi, femeile nu prea au ce mânca şi devin suple şi frumoase şi atunci atrag bărbaţii şi de asta va creşte natalitatea. Sunteţi însurat?
– Da, îi spun.
– Şi aveţi şi copii, nu?
– Da.
– Şi nu e aşa că aveţi o nevastă frumoasă? Şi vă văd aşa mai tânăr …
– Am aproape 48 de ani.
– La mulţi ani. Păi dacă aveţi doar 47 de ani şi aveţi doi copii e clar că doamna dumneavoastră trebuie să fie foarte frumoasă. Dar ia să fi fost în Occident – nu aţi fi avut o soţie frumoasă şi nu aţi fi avut nici copii.
– Aş fi venit în România să-mi caut nevastă, am zis eu zâmbind.
– Glumiţi, domnul meu, dar să ştiţi că aţi spus un lucru mare şi adevărat. Şi eu am o nevastă frumoasă şi ne-am mutat în Chitila că nu mai aveam bani să plătim nimic aici. Avem şi doi copii, dar am ajuns să mă bucur că ieri că am reuşit să plătesc o factură la curentul electric, că dacă nu reuşeam s-o plătesc îmi tăiau curentul. Uite stau de 15 ore în trafic să fac un ban, că vine acum factura la telefon şi trebuie şi aia plătită. Că acum sar de la una la alta, dar ce să vă spun e greu, nu ştiu cum o să mă descurc, dar tot e bine că nu m-am îmbolnăvit. Păi acum vă duc pe dumneavoastră şi apoi mă întorc acolo că trebuie să iasă nevastă-mea de la servici şi trebuie s-o duc acasă. Că domnul meu, nu-mi permit să spun clienţilor nu vă duc, eu v-aş fi dus în partea cealaltă a oraşului, că nu am ce să fac, trebuie să fac bani, că după ce plătesc facturile trebuie să mai cumpăr şi ceva de mâncare. Ştiţi, nu vă supăraţi pe mine că vă spun aceste lucruri, dar vă văd un om drăguţ care ascultaţi şi cred că nu vă veţi supăra pe mine, dar uneori îmi prinde bine să mă mai descarc un pic.
– Nu e nici o problemă, îi spun. Barem atât să pot face pentru dumneavoastră.
– Respectul meu, domnule. Azi nu ne mai auzim unii pe alţii. Sper că nu v-am plictisit cu poveştile mele.
– În nici un caz, îi spun şi îi dau banii. O zi bună şi serviciu uşor.
Cobor în stradă, privesc taxiul cum se îndepărtează, mă uit la ceas, nu am întârziat. Mă îndrept spre servici şi deodată un om apare în faţa mea şi spune repede:
– Domnule, am fost la fabrică şi eram maistru şi lucram opt ore şi uneori rămâneam şi după lucru, dar s-a privatizat întreprinderea şi a venit patronul şi a făcut reduceri şi noi am făcut grevă şi a chemat badigarzii şi ne-am bătut cu ei şi ne-au dat şi la televizor, dar până la urmă am plecat acasă şi când am revenit fabrica era închisă şi am rămas pe drumuri …
I-am dat nişte monezi ce le mai aveam prin buzunar şi am trecut repede pe lângă el.
*

Anunțuri

Un gând despre „Discuție în taxi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s