Dezdrăgostire

Trezit. Desigur vă așteptați să spun, e dimineață. Dar nu. Nu în acest blog. Nu e dimineață și eu m-am trezit. Nu dormeam sau cel puțin așa credeam.
Nu e ciudat că atunci când dormi nu știi că dormi, că abia atunci când te trezești îți dai seama că dormeai? Așa ca atunci când după ce te dezdrăgostești, îți dai seama cât ai fost de îndrăgostit. Acest cuvânt dezdrăgosteală l-am inventat sau poate reinventat (dacă l-o mai fi inventat cineva înaintea mea), când eram în liceu. Un prieten mă întreba la un moment dat:
– Unde e tipa cu care erai?
– Nu știu.
– S-a întâmplat ceva? mă întreba prietenul.
– Nu neapărat, îi răspundeam. M-am dezdrăgostit.
Dezdrăgosteala putea veni brusc. De exemplu, într-o zi ea mi-a zis, nu pot să te iubesc. Un alt exemplu ar fi când ea vine încet – întâlnirile cu ea începeau să mă obosească, dar pentru că mai aveam politețe continuam să mă întâlnesc cu ea. Iar când politețea se termina nu mai ne întâlneam. Eram dezdrăgostiți.
În finalul acestei (scurte) expuneri vreau să atrag atenția că există o diferență mare între dezdrăgostire și deziubire. Așa cam ca între nepăcat și păcat. Dar despre aceastea poate altă dată. Mă duc să mă trezesc în somn.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s