Despre negândire

aeroportfrantaAdam stătea în aeroport, așteptând în cafenea să anunțe deschiderea porții. Deschiderea porții. Expresia asta îl făcu să zâmbească. Va trece de o poartă și va dispărea de pe harta acestei țări. Iar mai târziu va aparea pe harta României în aeroportul Otopeni. Îi plăcea imaginea asta cu dispariția de pe hartă. Cu o zi înainte, Eva o folosise când discutau într-o cafenea:

– Când iei avionul, dispari de pe harta unei țări și, după un timp, apari pe harta unei alte țări, spusese ea. Ca și cum te-ai deplasa în două dimensiuni și deodată cineva te ridică în a treia dimensiune și te pune în alt loc. Mereu după ce avionul aterizează și ajung în aeroport am o senzație de nesiguranță, de neînțelegere.
Adam o privea zâmbind.
– Ce este? spuse ea privindu-l.
– Nimic. Încercam să te privesc, să iau ceva din discuția asta. Și mâine pe vremea asta…
– Nu! … hai să nu vorbim de asta, spusese ea punând mâna pe umărul lui.
– Bine. Atunci: acum pe vremea asta … Stăm aici pe terasa cafenelei, e soare afară și nu ne gândim.
– La ce nu ne gândim? întrebă Eva.
– Nu e neaparat un ceva. E o negândire. Eu în partea asta a mesei, tu dincolo de masă, fără gesturi, fără gânduri. Ai voie să zâmbești, zise Adam.
Eva lăsă pe buze să-i înflorească un zâmbet. Apoi zâmbetul se transformă în sclipirea din ochi.
– Te-ai gândit să nu pleci? întrebă ea.
– A nu pleca înseamnă a rămâne. A rămâne înseamnă să am un motiv, spuse Adam. Iar eu nu am un motiv.
– Nu e de fapt o răzbunare?
– Da. Mă răzbun pe mine, pentru toate câte ar fi trebuit să fac și nu le-am făcut, spuse el poate un pic prea agresiv.
Eva tăcu. Cu degetul arătător desena opturi imaginare pe masă.
– Poate nu ar fi trebuit să fi venit aseară, spuse ea încet.
– Cel mai mult îmi place că ai spus „poate”, zise Adam la fel de încet.

Eva zâmbinse și acel zâmbet avea să-l ducă cu el multă vreme de acum încolo. Deodată se auzi anunțul pentru avionul spre România. Adam se ridică și porni spre poarta unde deja se formase o coadă. După un timp ajunse în avion. Se așeză pe locul lui și privi pe fereastra mică. Ieri pe vremea asta era cu Eva pe terasă bând cafea, acum pe vremea asta e în avion și spera ca mâine pe vremea asta să se poată negândi la cele ce se întâmplaseră.

*

[youtube http://youtu.be/bbt2G71uT1M]
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s