prima zi de toamnă …

… acel moment în care ai vrea să oprești totul sau chiar mai mult, să faci totul să revină la ceea ce a fost mai înainte. Să revină acele zile de început de toamnă în care te plimbai singur prin parc. Loveam frunzele cu vârful piciorului încercând să le întorc de pe o parte pe alta, deși știam că pe nici una din părți nu e ceea ce aș fi căutat, deși nu știam ce caut. Apoi pe trotuar, covor de frunze, înalt cât să-mi acopere gleznele, picioarele foșneau printre frunze, în urma mea vântul aducea frunzele înapoi. Priveam în urmă apoi priveam în față câteva clipe. În singurătatea parcului se auzea doar vântul prin frunze. După un timp porneam din nou foșnind frunzele. La ieșirea din parc îmi priveam pantofii plini de praf și aș fi vrut ca acel praf să nu se scuture, să rămână dovada acelei plimbări, ca să nu cred că totul a fost doar un vis, ca o însemnare pe blog ce o voi scrie mai târziu.
*

Anunțuri

3 gânduri despre „prima zi de toamnă …

  1. Pingback: Clasament postări – Locurile 10 și 9 « decedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s