Despre (non)sensul cuvintelor

Când eram în școală mi se spunea că trebuie să învăț să vorbesc corect, să folosesc corect cuvintele, să le înțeleg sensul. Pentru că atunci cuvintele aveau un sens.

Acum cuvintele nu mai au sens (unic) sau poate chiar și noțiunea de sens (unic) s-a schimbat. Cuvintele se însoțesc cu gesturi, cu clipiri de ochi. Acești însoțitori sunt ceva mai mult decât o virgulă sub un s, care-l transformă în ș. Tot în școală mi se spunea că o metaforă s-a născut atunci când cineva nu a avut un cuvânt specific și a descris prin mai multe cuvinte un lucru. Acum însă procesul pare că se inversează. Nu mai dorim să descriem lucruri (poate pentru că nu le mai vedem), dar inventăm o serie de cuvinte specifice, incifrate. Cuvântul în sine începe să moară, cuvântul supraviețuiește doar prin reprezentanți.
Toate aceste gânduri mi-au venit atunci când, un prieten (cuvânt curat, folosit fără gesturi, fără clipiri din ochi), a văzut că am scris cuvântul „bătrân”.
– Nu e corect, mi-a zis.
– Și atunci cum trebuie să scriu? îl întreb.
– Vârstnic. Se consideră un pic jignitor să spui cuiva „bătrân”.
– De ce moșule? îl întreb.
Prietenul a zâmbit.
– Vezi, pe vremea noastră (și această expresie a spus-o un pic mai apăsat și zâmbind), când ți se spunea „moșule” era o formă de respect. Acum s-ar considera o jignire.
– Și dacă nu vreau să scriu vârstnic? îl întreb.
– Ai mai putea spune seniori.
Câteva zile mai târziu, după câteva ore de mers cu mașina,  am ajuns la pensiunea History, unde fusesem cu doi ani înainte. Ne-am oprit acolo, dorind să bem un suc în restaurantul ce ne plăcuse atât de mult. Dar poarta spre curtea pensiunii era închisă și abia atunci am observat că firma s-a schimbat – „Pensiunea History, pensiunea seniorilor”.
– Mai sus e un restaurant bun, mi-a zis o femeie ieșind dintr-o curte de peste drum.
Mă întorc spre ea și spun:
– Dar aici nu mai este …
– Nu, acum e cămin de îngrijire pentru bătrâni, spune ea.
Îi mulțumesc, merg spre mașină gândind: „ia uite ce se întâmplă cu o pensiune când iese la pensie”
p.s. pe un alt blog am pus fotografii de la Câmpul Cetății așa cum era în 2010. Pentru a vedea fotografiile puteți da clic aici sau aici.
*

Anunțuri

4 gânduri despre „Despre (non)sensul cuvintelor

  1. Pingback: Câmpul Cetății 2010 « Mereu e un dincolo

  2. Cuvinte cu rostul tactului, acelaşi înţeles…acele cuvinte pe care le urmărim în toate asociaţiile, în toate „complicaţiile” pe care le implică, alegându-le pe acelea care să avantajeze…precum în povestea domniei tale.

    • din păcate trăim din ce în ce mai mult într-o lume în care cuvintele ajung să acopere în loc să descopere. Cuvântăm, nu mai rostim, și asta pentru că de multe ori rostul (pare că) se pierde.
      Nu-mi place să domnesc, nu cred că aș putea fi avantajat (de altfel asta mi se pare un lucru periculos). Caut doar prieteni pentru că nu (vreau să) cred că există dușmani.

  3. Pingback: Clasament postări – Locurile 8 și 7 « decedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s