Prima zi în clasa a doua

Când Adam terminase clasa întâi, era mândru de el – luase premiul întâi. Își pusese diploma în dulap şi lăsase loc pentru diplomele ce urma să le ia în anii următori. În prima zi de şcoală din clasa a doua s-a aşezat în prima bancă dorind să fie mai aproape de tablă, de catedra unde tovarăşa învățătoare ținea catalogul. Abia aştepta să înceapă ora. Prima oră din clasa a 2-a. Tovarășa învățătoare intră în clasă. Toți copiii s-au ridicat și au spus în cor: Bună dimineața, tovarășa învățătoare!. Învățătoarea îi privi cu atenție după care spuse: Bună ziua, copii. Luați loc.
Apoi tovarășa învățătoare puse catalogul pe catedră. Adam văzu catalogul deschizându-se. Privea uimit: catalogul era gol. Nu era nici o notă în el.
Probabil colegii lui făcuseră ceva rău de toate notele din clasa întâi nu mai erau puse acolo. Când a ajuns la el, a făcut ochii mari: nici la el în catalog nu mai era nici o notă.
– Ce s-a întâmplat Adam? l-a întrebat învățătoarea.
– Tovarășa, de ce nu sunt note în catalog?
– Urmează să le pun după ce am să vă ascult.
– Nu, nu, tovarășa: Notele din clasa întâi. Toate notele pe care le-am primit în clasa întâi.
– Sunt în catalogul de anul trecut. Acum e un catalog nou, spuse un pic mai apăsat tovarășa învățătoare.
– Adică, acum o luăm de la capăt ca şi cum nu aş fi făcut nimic anul trecut? spuse mirat Adam.
– În fiecare an există câte un catalog, accentuă fiecare cuvânt tovarășa învățătoare.
– Adică la anul iar vom începe cu un catalog nou? a întrebat Adam vânzându-și spulberat visul de a lua premii în fiecare an.
– Da, spuse tovarășa învățătoare care deja începuse să aibă un ton iritat din cauza acestei discuții.
– E o prostie şcoala asta! a exclamat Adam.
În clasă se făcu linişte. Tovarăşa învățătoare se încruntă şi strigă:
– Treci la colț, nesimțitule! Şi mâine să vină unul din părinți la şcoală.
Adam trecu la colț, cu spatele la clasă. Se uita în coşul de gunoi şi parcă o parte din el fusese aruncată acolo. O parte din visele lui stăteau printre şervețele şi ascuțitura de creion. Atunci a înțeles că nu mai aveau rost premiile, coronițele puse pe cap la sfârșit de an: Puteai într-un an să fi cel mai bun și anul următor să fi cel mai prost, că orice ai fi făcut nu ar fi durat. I se părea nedrept. El făcea un desen frumos în clasa a 2-a desenul ar fi rămas la fel de frumos și în clasa a opta.
– Crezi că dacă stai la colț nu trebuie să mai fi atent la oră, Adam?
Vocea învățătoarei veni ca o palmă peste urechile lui. S-a întors încruntat spre clasă şi vedea colegii care râdeau de el.
– Ce? Crezi că mă sperii cu privirea asta?… Şi nu te mai legăna atâta, că nu eşti la discotecă!
Râsetele celorlalți se auziră mai tare. Adam simți cum roşește. Îi venea să plângă, dar se abținea. Ora următoare tovarăşa învățătoare îl lăsă să treacă în bancă. Nu în prima bancă, ci în ultima. (de atunci nu a mai stat niciodată în prima bancă).
*

Anunțuri

Un gând despre „Prima zi în clasa a doua

  1. Pingback: 1972 | decedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s