Lanterna

– Băi, te duci? spuse blondul. Dacă ai sânge în tine ar trebui s-o faci.
– Ești nebun? Cum să intru în biroul directoarei? Pentru lanterna aia cu trei culori? Dă-o încolo! a zis celălalt.
– Și ce o să-i spui lui maică-ta?
– Treaba mea, eu acolo nu intru!
– Ești papagal, spuse blondul și râse.
Adam ascuns după dulap auzise tot. Tovarășa directoare are o lanternă cu trei culori? Asta i se părea ceva deosebit. O să intre acolo, o să se uite un pic la lanternă, apoi o s-o pună la loc. Adam lăsă ghiozdanul după dulap, se mai uită încă odată în direcția în care plecase blondu’ – culoarul era pustiu. Simțea inima cum îi bate din ce în ce mai tare. Adam deschise încet ușa de la biroul tovarășei directoare. Privi înăuntru – nu era nimeni. Se uită repede prin cameră să vadă lanterna. Unde o fi oare? Nu o văzu și vru să iasă. Auzi deodată voci pe hol. Speriat, se ascunse sub birou. După un timp intră în birou tovarășa directoare și un bărbat. Bărbatul nu era unul din profesorii de la școală.
– Nu-mi vine să cred că ai venit, Zeno ! spuse tovarășa directoare. De ce nu mi-ai zis nimic?
– Păi de asta se numește surpriză, nu?
– Ai timp? Ieșim în oraș?
– Dacă vrei.
– Cum să nu vreau? spuse tovarășa directoare aproape râzând. Stai să-i spun adjunctei să rămână în locul meu și plecăm.
– Pot să stau aici? Nu deranjez? zise Zeno zâmbind.
– Hai nu face pe nebunu’ ! Vin imediat!
Tovarășa directoare ieși veselă, Adam începu să se întrebe ce va face dacă o să încuie ușa cu el înăuntru.
– Hai ieși de acolo, până nu se întoarce, spuse deodată bărbatul… Vorbesc cu băiețelul de sub birou, iar dacă sub birou nu e nici un băiețel înseamnă că nu văd bine. Tu ce zici? întrebă bărbatul.
– Zic că vedeți bine, spuse Adam ieșind de sub birou, roșu la față.
– Ce făceai acolo? întrebă bărbatul zâmbind.
– Am vrut să văd o lanternă cu trei culori, tovarășu Zeno, spuse Adam.
Bărbatul râse.
– Cum mi-ai zis? Auzi: tovarășu Zeno. Dacă i-aș spune asta Liviei… ăăă, tovarășei directoare … Dar nu putem să-i spunem nimic tovarășei directoare, nu? spuse bărbatul devenind un pic mai serios. Acum noi doi avem un secret: eu știu că tu ai intrat după o lanternă aici, iar tu știi că eu sunt prieten cu Li… tovarășa directoare. Cum te cheamă?
– Adam.
– Acum că avem aceste secrete înseamnă că suntem prieteni. Și prietenii nu-și divulgă secretele. Când vom fi doar noi doi poți să-mi spui Zeno, dar dacă vor mai fi și alții de față îmi vei spune tovarășul inspector.
– Am înțeles, zise Adam.
– Acum ieși repede, ca să nu te prindă tovarășa directoare aici. Poți să te ascunzi după dulapul de pe hol până trecem, ca să nu te întâlnești cu tovarășa directoare.
Adam dădu din cap. Apoi ieși repede pe ușă. Se ascunse după dulap. După un timp veni tovarășa directoare. Era foarte veselă. Intră în birou.
– Mi-era teamă că ai plecat, spuse ea veselă.
– Și acum te îngrozești că am rămas.
Au râs amândoi.
– Ascultă, zise Zeno, nu ai cumva o lanternă?
– Ce vrei să faci cu ea?
– Păi dac-o fi să ne prindă seara …
– Sună interesant … Uite aici. Am confiscat-o azi.
Zeno ieși pe hol cu tovarășa directoare ca și cum nu ar fi fost prieteni. Într-o mână, Zeno ținea lanterna. O deschise și lumină tavanul cu ea. La început lumina era albastră, apoi verde, după care lumina se făcu roșie. Lumină fața tovarășei directoare:
– Vezi că ai roșit, spuse Zeno.
Ea râse și îi luă lanterna din mână. „Ce tare e lanterna asta!” își zise Adam privind cum se îndepărtau cei doi pe hol.
*

Anunțuri

Un gând despre „Lanterna

  1. Pingback: Revenirea la școală (fragment 8) | Decedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s