Prietenia încrederii

Seară. Încă una. În fața computerului. De fapt a monitorului. Deschid laptop-ul ca și cum aș deschide o cutie, în care urmează să pun ceva. În seara aceasta un gând pentru toți cei în care am crezut și m-au dezamăgit. Mereu am crezut în prietenia în formă pură. Am sperat mereu că există prietenii dincolo de opțiunea politică, de opțiunea fotbalistică, dincolo de orice. Că prietenia e undeva sus, într-o zonă ce transcende vremurile, grijile. Pe de altă parte nu regret nimic și știu că dacă ar fi să o iau de la capăt aș face la fel. Nu-mi place să măsor încrederea după eficiența ei. Expresia de genul „nu a meritat încrederea acordată” mi se pare falsă. Pentru că atunci când acord încredere cuiva, renunț la o frică, renunț la teama de a fi păcălit, ba chiar mai mult nu-mi pasă că aș putea fi păcălit. Consider că omul este ca un balon cu aer. Avem un balast și prin fiecare faptă prin care dăruim, ne înălțăm și, cu cât vom dărui mai mult, cu atât ne vom înălța mai mult. Pentru că atunci când dau o haină care e curată, nu e vina mea că cel care a primit-o o murdărește. Pot cel mult să mă întristez că nu a știut să aibă grijă de haină.

Poate sunt egoist. Poate că mă gândesc doar la aerul curat al înălțimilor și de aceea dau încrederea oricui, oricând. Și când acest gând vine greu ca un sac-balast nu-mi rămâne decât să îl arunc și să urc mai mult.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s