Discuția cu copacul

După un timp copacul se întoarse spre Marius și-i spuse zâmbind:
– Câte lingurițe de zahăr vrei: una sau două?
Marius se încruntă. Închise ochii și apoi îi deschise din nou.
– Sunt încă aici, spuse copacul. Și nu mi-ai răspuns la întrebare.
– Mai bine fără zahăr.
Copacul zâmbi din nou. Frunzele se mișcau încet deși Marius nu simțea nici o adiere de vânt.
– Gândurile, spuse copacul. Gândurile fac frunzele să se miște.
– Poți citi gândurile? întrebă Marius.
– Orice copac poate. Nu numai că le citim. Ne hrănim cu gândurile voastre. Nu ai observat că dacă stai mai mult într-o pădure, te liniștești, te relaxezi și parcă mintea îți e golită de gânduri? De fapt nu e o părere. Chiar așa se întâmplă. Mie îmi plac gândurile ce și le fac oamenii în legătură cu serviciul. Nu știu … sunt așa… au un gust puțin picant.
Marius se ridicase din pat și păși încet pe iarba ce cuprinsese toată camera.
– Eu ți-aș propune să te grăbești pentru că în curând o să dispară și aragazul, spuse copacul.
Atunci Marius se întoarse și văzu că, în spatele lui, patul dispăruse. O porni mai repede spre copac și-și luă cafeaua. Bău din ea și observă că la fiecare înghițitură cana devenea din ce în ce mai transparentă.
– Cel puțin am scăpat de spălatul cănii și al ibricului, spuse Marius.
După un timp aragazul dispăru și el. Atunci Marius își dădu seama că e în totalitate în pădure.
– Nu vrei să fii un pic îngrijorat? spuse rugător copacul.
– Nu știu dacă pot, spuse Marius.
– Mi-ar fi prins bine un gând îngrijorat după gustul dulce al gândurilor mirate.
– Scuze.
– O să ajung să fac diabet cu gândurile tale siropoase, spuse copacul și dispăru.

*

Anunțuri

3 gânduri despre „Discuția cu copacul

  1. Suntem oamenicopaci, ştiai? Oameni-copaci; copaci în înăuntrul altor copaci; cezuri în interiorul altor cezuri…îi auzim pe alţii cum cresc în lăuntrul nostru, întrupări din visurile noastre în gânduri, rădăcini din dorurile noastre purtate ori încă nestrăbătute.

    Asta, ceea ce ţi-am lăsat ca urmă, e dintr-o povestea mai veche de-a mea; eu aşa le spun, poveşti. Când noi suntem poveşti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s