Vocea

… și dispăru. Marius nu schiță nici un gest. „Dacă ar dispărea și iarba ar fi bine. M-aș trezi la mine în cameră.”
– Dar iarba nu dispare.
Marius privi în toate părțile, dar nu văzu ceva.
– Deobicei o voce se aude, nu se vede, auzi Marius din nou.
– Deobicei vocea aparține cuiva, spuse Marius.
– Tu cui aparții? întrebă vocea.
Marius renunță să mai încerce să vadă de unde venea vocea. Se așeză pe iarbă.
– Nu încerca să mă ignori, spuse vocea.
– Nu încerc. Chiar te ignor, răspunse Marius.
– Și atunci cu cine vorbești?
Vocea începea să devină obraznică.
– Cine ești și ce vrei? strigă Marius puțin enervat.
– Sunt o voce. De ce crezi că ar trebui să vreau ceva? Ai impresia că dacă cineva vorbește cu tine, înseamnă că vrea ceva de la tine?
– Atunci de ce vorbesc oamenii între ei? Ca să schimbe idei?
– Hai să fim serioși! Ce idei schimbi tu când vorbești? Vrei să mă faci să cred că atunci când vorbești cu cineva, tu dai ideile tale și în locul lor pui ideile celui cu care vorbești? Mai degrabă e o luptă de idei și ideile care câștigă invadează teritoriul ideilor care au pierdut.
Marius zâmbi.
– Vezi, spuse vocea. Ideile tale au pierdut și ideile mele au luat locul ideilor tale în mintea ta. Și pot să te asigur că eu nu am preluat ideile tale.
– Tu mereu vorbești așa de mult? întrebă Marius.
– Cum spunea cineva: o voce tăcută nu se poate așa cum nu se poate să existe un mort care să trăiască.
*

Anunțuri

4 gânduri despre „Vocea

  1. O muţenie rostitoare se poate, însă.
    Iar oamenii, unii, vorbesc între ei pentru resorbire, pentru interferenţe, pentru împletirea zgomotelor de-afară cu liniştea din ei, pentru a nu mai fi doar cu sine câteodată, pentru a nu mai tăcea enorm vorbindu-ţi doar sieţi şi tuturor vocilor ori himerelor din gânduri…pentru toate astea şi pentru încă altele…iar alţii nu o fac deoarece nu simt că pluralele i-ar încorpora.

    • Mulțumesc pentru ce ai scrie. Ceea ce scri e ca și cum o ușă, pe care nu știam, se deschide si luminează o din alt unghi gândurile mele (sunt oare ale mele?). Cred că eu aș intra la categoria „alții”, pentru că nu mi-a plăcut să privesc pluralul din interior.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s