Discuție cu un străin

Adam se sui în autobuz. El privea pe fereastră unde se vedeau o zi de toamnă ce încă nu scăpase de vară. Autobuzul trecu prin pasajul subteran, luminile se aprinseră și, în geam, Adam văzu o față ce-i părea cunoscută și niște ochi care-l priveau intens. El se întoarse. Bărbatul care era în fața lui îl privea atent. Adam se așteptase ca bărbatul să fi întors privirea, dar nu, bărbatul continua să îl privească concentrat. Adam vru să-i spună ceva, dar nu știu ce. Autobuzul ieși din pasaj, luminile se stinseră. Apoi autobuzul opri în stație. Adam ieși repede din autobuz. Ajuns în stație se întoarse spre autobuz, dar nu mai văzu bărbatul.
– Sunt aici. În spatele tău, auzi deodată Adam.
Adam se întoarse.
– Mă știți de undeva? Aveți vreo treabă cu mine? spuse Adam agresiv.
– Culmea e că răspunsul e da, spuse bărbatul.
Acest răspuns, în mod ciudat, îl liniști pe Adam. Privi bărbatul atent, dar nu reușea să-și dea seama de unde îl cunoaște.
– Nu mă întrebi nimic? continuă bărbatul.
– Ascultă, zise Adam, nu am chef de jocuri acum. Trebuia să ajung undeva, am coborât pentru că mă stresa prezența ta. Vreau să mă lași în pace să-mi văd de treburile mele.
– Deci nu mă întrebi ce vreau de la tine? spunse bărbatul la fel de calm.
– E, uite că nu te întreb. Nu am chef și nici nu mă interesează, zise Adam pe un ton agresiv.
– Ba, de fapt, a început să te intereseze. Ceva îți spune că lucrurile ar putea deveni interesante.
– Domnule, nu știu cine ești și ce dorești. Oricum văd că le știi pe toate. Nu înțeleg totuși de ce mai ai nevoie de mine.
– Știu și de Eva.
Adam era pe punctul de a spune ceva, dar aceste ultime cuvinte îl făcură să tacă.
– A pățit ceva? spuse Adam cu voce joasă.
– Nu, răspunse bărbatul zâmbind. E acolo unde trebuie să fie, cu viața ei.
– Bine, am să-ți fac pe plac: cine ești și ce vrei? Nu asta vroiai să te întreb?
– Da, asta vroiam, spuse bărbatul. Și când îți voi spune îți vei da seama că știai răspunsul: vin din viitorul tău… Vrei să-ți spun cum va fi?
Adam îl privi. Părea serios, dar toti nebunii par la început așa. Oricum nu trebuia să-l contrazică. Adam se simțea un pic stresat de sentimentul că simțea că are dreptate.
– Nu vreau să-mi spui nimic, spuse Adam calm. Nu vreau să știu nimic, pentru că atunci aș fi doar sclavul viitorului meu.
– Sau ai putea să faci unele lucruri altfel, spuse străinul.
– Nu. Nu vreau să știu nimic și cred că ar fi cazul să mă trezesc, aproape că strigă Adam.
– Și dacă nu visezi? mai spuse bărbatul înainte să dispară.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s