Adam trebuia să se trezească la ora 6

De aceea Adam, înainte să se așeze în pat programă mobilul să sune la ora șase fără 10. Ca și cum ar fi avut întânire cu ora șase și ar fi vrut să ajungă înaintea ei. Se așeză în pat, privind ceasul de la radio. Era 23 și 35. ”Poate că ar trebui să aștept până la fără zece ca să pot calcula cât am de dormit” își mai zise și adormi.

Era la școală, tovarășa învățătoare îl scosese la tablă.
– Ia să vedem Adam dacă ai învățat. A auzit că aseară te-ai culcat la 12 noaptea …
– Era de fapt unsprezece treizeci și cinci, spuse Adam încet.
– Treizeci și cinci de ce? Treizeci și cinci de bucăți de lene. Sigur nu ai învățat și acum … Ia scrie pe tablă. Cât fac radical din treisute șaizeci și cinci plus radical din patruzeci și doi.
– Tovarășa chiar dacă acum sunt elev să știți că știu și eu că radicalii se predau la clasa a șasea. Am fost și eu profesor de matematică, spuse Adam un pic nervos.
– O fi fost, dar aici ești elev și trebuie să faci calculul.
– Pot să fac calculul în Excel.
– Termină cu prostile Adam, strigă tovarășa învățătoare. Nici nu s-a inventat încă excelul. Pune mâna pe cretă și fă calculul.
Adam puse mâna pe cretă, puse creta pe tablă. Apoi se opri. Puse creta pe catedră și-i spuse învățătoarei:
– Vreau să văd cât e ceasul și apoi fac și calculul ăsta.
– Bine, zise tovarășa învățătoare, dar să nu stai mult că se termină ora.

Adam se uită la ceas. Era 3 și 50 de minute. Se ridică din pat, fericit că scăpase din clasă. Merse în bucătărie să-și ia un pahar cu apă. ”Poate că ar trebui să am un pahar lângă pat” își mai zise când se așeză în pat.
– Ia ascultă, măi Adam. Crezi că eu sunt învățătoarea aia ca să mă las fraierită?
Adam privi cu atenție, dar privirea cu greu i se mișca spre acel loc de unde venea vocea.
– Treci la catedră și ține cursul, strigă din nou vocea.
– Nu te văd, spuse Adam.
– Și ce? Ăsta e motiv să stai la bere cu colegii în loc să fii la curs?
– Nu știam că am curs, spuse Adam.
– De ce nu încerci minciuna cu, ”mi-a mâncat pisica slide-urile” că pare mai plauzibil.
Adam renunță să mai vadă de unde venea vocea. Se uită pe masă, dar acolo era doar un pahar cu suc. Ce era însă mai ciudat, era că în fața lui stătea o pasăre care-l privea atentă. ”Asta e deja prea mult” își zise Adam și se trezi. Se uită la ceas. Era 5. ”Mai am cincizeci de minute” își spuse Adam.

– Vino repede. Repede, repede, că nu avem timp, spuse bărbatul din fața lui.
– Ce s-a întâmplat? întrebă Adam.
– Nu avem timp. Trebuie să ajungem înainte să te trezești. Doar tu poți face ceva.
– Ce să fac? întrebă Adam.
– Ai să vezi acolo, spuse bărbatul și-l trase de mână pe Adam.
Alergau pe un drum, prin oraș. De fapt se deplasau în salturi. Salturi din ce în ce mai mari.
– Nu te uita în urmă, hai mai repede, striga bărbatul.
Adam îl privea cum sărea pe drum, apoi văzu că și el făcea același gen de salturi. Ajunseră în fața unei fabrici. Bărbatul se oprise și spuse cu capul căzut în piept:
– Prea târziu. Acum va suna sirena.

Alarma de la ceas începu să sune. Adam încerca să nimerească butonul până să se trezească, pentru a mai întreba ceva pe acel bărbat. În cele din urmă se trezi. Stătu un pic pe marginea patului încercând să-ți aducă aminte cum arăta bărbatul. Nu reuși să-și amintească. Așa că se ridică din pat și se duse la baie.
*

Anunțuri

4 gânduri despre „Adam trebuia să se trezească la ora 6

  1. Astea’s întâmplări dinăuntrul unui întâmplat nepetrecut? Şi ce nu ştie Adam când ştie va fi uneori prea târziu pentru a dispune de acea clipă şi a o trăi prezenţelor din jur?

    • Omul încearcă să gândească logic. Lucru care ar fi logic. 🙂 Dar când aplici logica ilogicului din vise, lucrurile devin un pic amuzante. Abia mai târziu ajungi să te întrebi „de ce?”. Atunci devii un pic trist.

  2. Tristeţea ar fi legată de ceva ce ar fi pronunţabil, doar că al zădărniciei?
    Ce bine însă că în vise nu sunt cuvinte; visele au alte entităţi, nu însă pe cele fonice…asta o spuneam doar aşa.

  3. Ştii ce cred despre toate deceurile ratate „existenţial? Cred că devin izbutite uneori retoric, alteori nici măcar astfel. Uitasem să îţi mai spun asta, făr’ de vreo legătură aparentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s