Reîntâlnirea

Noaptea se transformase în zi şi Adam deschise ochii încet şi se uită prin compartiment. Sunt în tren, își spuse el. Apoi se uită pe fereastră. Gara trecea încet prin fața ferestrei. Apoi privirea lui se urcă pe fereastră acolo unde, în depărtare, se vedea muntele. Să fi sus pe munte, vântul, zăpăda îţi intră în bocanci. Ciorapii uzi în bocanci uzi. Să urci cu gândul la ceaiul cald pe care ai putea să-l bei sus la cabană. Iar sus la cabană să bei ceaiul cu gândul că trebuie să cobori. Ce poate fi mai ciudat? Și de parcă cineva i-ar fi răspuns, Adam văzu cum uşa compartimentului se deschise. Eva îl privi în ochi. Imagine. Eva cea frumoasă deschide uşa compartimentului şi-l priveşte în ochi pe Adam. Ca şi atunci, acum gesturile se repetă. De fapt nu se repetă, ci doar rimează, pentru că nu mai au alţi spectatori.
După o uşoară ezitare, Eva se aşeză pe banchetă în faţa lui. Iar pe faţa lui probabil un zâmbet nătâng.
– Ce mai faci? întrebă ea serioasă.
Mergeam cu trenul şi te întâlnesc pe tine, gândi el, dar spuse:
– Bine, mă întorc acasă.
Parfumul ei, zâmbetul ei. Văzu pe stânga ei verigheta. Măritată. Şi în gară o aşteaptă soţul.
– Vii de departe? mai întrebă ea.
Ştie să facă şi conversaţie şi în acelaţi timp să impună o distanţă:
– De foarte departe, răspunse Adam.
Apoi ea începu să-i povestească ceva de băiatul ei, dar Adam nu o mai asculta. Admira lumina din ochii ei când vorbea de copil. „Totuşi nu spune nimic de soţ”, mai gândi Adam. Ar fi vrut s-o oprească, să-i spună să tacă, s-o poată privi în liniște.
În cele din urmă trenul intră în gară, ea se ridică, îşi luă bagajul şi se întoarse spre el și-i spuse:
– Ce faci, nu cobori?
Coborât din amintiri, Adam îşi luă şi el bagajul şi o urmă. Chiar era curios să vadă cum arăta soţul ei. Când să coboare, Eva se întoarse spre el şi-i spuse:
– Pot să te rog ceva?
– Da, bineînţeles.
– Am uitat ceva în compartiment: poți să te întorci să-mi aduci?
– Da.
În timp ce se întorcea, el îşi spunea, nu mi-a zis ce să-i aduc, probabil nu e nimic, dar nu vrea să coborâm împreună. Totuşi Adam  se duse până în compartiment. Acolo văzu o batistă albă. O luă. Apoi o porni încet spre ieșire. Coborî din tren. Deși știa că nu o s-o mai vadă, se uită pe peron după Eva. Și, normal, Eva nu era acolo. Doar un bărbat veni zâmbind spre Adam şi-i spuse:
– Un taxi, şefu?

Anunțuri

3 gânduri despre „Reîntâlnirea

  1. Pingback: Reîntâlnirea | Șmen.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s