Prima schiță

Aceasta e una din primele povestiri (din cele pe care le-am păstrat). Initial am vrut s-o includ în prima culegere de povestiri – Oglinda. Am simțit că nu ar trebui și așa ca am lăsat-o deoparte. Și ca să-l parafrazez pe unul din poeții dragi mie (Nichita Stănescu) spun: nu știu dacă e o povestire bună sau nu, dar e o povestire cu care mă întâlnesc adeseori.

Hotelul

În acel oraş aveam să stau numai o noapte. Rămas singur pe peronul pustiu, următorul tren avea să vină abia dimineaţa, traversez calea ferată şi intru în gară. Gară mică, de oraş provincial. Seamănă mai degrabă a casă decît a gară. Sala de aşteptare e pustie. Pun geamantanul pe bancă şi mă întind să dorm. După un timp o mână mă zgâlţâie puternic:
– Actele, spune miliţianul scurt după ce deschid ochii.
Mă ridic brusc, caut prin buzunare şi, în final, găsesc actele.
– Aici nu e dormitor. Clar băiatu’ ?
Dau din cap în semn că am înţeles, iau geamantanul şi mă îndrept spre ieşire sub privirea miliţianului. Străzile pustii, ici-colo un felinar lumina strada. Abia când gara nu se mai vedea mă gândesc că poate ar fi trebuit să întreb miliţianul dacă e vreun hotel prin apropiere. Trag geamantanul după mine pe străzi, nu ştiu unde merg şi oboseala începe să se facă simţită. Tocmai când mă hotărăsc să las geamantanul în drum şi să mă întind pe jos să dorm, văd hotelul. Firma arăta cam ciudat, dar eram atât de obosit încât nu mai ţineam cont de amănunte. Intru şi văd pe un fotoliu o femeie aproape adormită.
– Aş vrea o cameră, i-am zis.
– O sută de lei şi actele.
Îi dau banii, îmi dă o cheie, parcă era cheie de dulap, şi-mi spune:
– Oricum uşa e deschisă.
Ajung în cameră, văd patul, pun geamantanul pe jos, vroiam să scot pijamaua de acolo. Renunţ şi mă trântesc în pat. Bineînţeles că nu pot adormi. Deschid fereastra şi aerul rece al nopţii intră în cameră.
– Ciudat cum uneori nu poţi dormi noaptea deşi eşti obosit.
Tresar, mă întorc şi văd pe patul meu un bătrân cu o cutie de table sub braţ (sau poate era tablă de şah?)
– Toţi care ajung aici se miră, continuă bătrânul. Unii devin chiar agitaţi, încearcă să iasă din cameră, să anunţe pe cineva. Dar şi aceştia se liniştesc în cele din urmă când văd că nu-i aude nimeni. Alţii sunt aşa ca dumneata: nu înţeleg ce se întâmplă, dar tac.
– Nu ştiu cine sunteţi şi ce vreţi. Dar normal ar fi să mă lasaţi să dorm.
– Normal nu se poate. Ce spuneţi dacă am juca o tablă?
– Ce cauţi dumneata în camera mea?
– Toţi, dar absolut toţi aveţi aceleaşi reacţii.
– Nu ştiu ce vroiau ceilalţi, dar eu vreau să dorm. Vi se pare prea mult? spun în timp ce-l duc spre uşă.
– Păcat că nu vreţi să jucaţi barem o linie, mai îmi spune înainte să închid uşa.
Mă aşez din nou pe pat. Ochii nu se închid, privesc câteva secunde tavanul afumat. Mă ridic din nou din pat şi mă duc la fereastră. De jos aud nişte voci:
– Ţi-am spus eu că-l fac să vină la fereastră?
Închid nervos fereastra şi mă întorc în pat. Chiar reuşesc chiar să adorm, când cineva mă zgâlţâi:
-Mi-e somn, am plătit camera şi vreau să dorm.
După un vis scurt, pe care nu mi-l amintesc, veni din nou cineva şi mă zgâlţâi din nou, de data asta mai tare. „O fi miliţianul”, m-am gândit şi am deschis ochii. Se făcuse dimineaţă şi lângă pat era o femeie într-un halat alb.
– Veniţi cu mine! mi-a zis femeia.
Am luat geamantanul şi am urmat-o. M-a dus într-un birou unde era un doctor în halat alb cu un ecuson frumos.
– Vă rog să ne scuzaţi, mi-a zis el şi mi-a întins banii.
– Nu înţeleg.
– Ştiţi, aici nu e hotel.
– Aşa scria azi-noapte, spun un pic revoltat.
– Ştiţi aceasta este o cuidățenie a pacienţilor noştri: în unele nopţi schimbă firma spitalului cu firma de la hotel, pun numere pe uşi şi aşteaptă clienţii.
Şi-a mai cerut odată scuze. Am dat mâna cu el ca să-i arăt că nu eram supărat.  L-am asigurat că nu o să spun ce mi s-a întâmplat şi am ieşit. Strada era udă. Plouase. După câţiva paşi mă întorc şi mă mai uit odată la spital. Atunci de la una din ferestre bătrânul mi-a strigat:
– Iar la final, toţi, dar absolut toţi, pleacă cu banii în buzunar.

Anunțuri

2 gânduri despre „Prima schiță

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s