„Ultima lume”

Am terminat azi cartea lui Christoph Ransmayr – „Ultima lume”. Până să citesc această carte, nu auzisem de acest autor austriac. Este genul de carte pe care nu are rost să o povestești, pentru că, deși există subiect, forța cărții stă în atmosferă. Acest oraș de la marginea imperiului, oraș care se prăbușește încet, atât de încet încât atunci când totul se prăbușește, pare că s-a întâmplat brusc, pare că prăbușirea a venit de nu-știu-unde. Oare faptul că sunt aproape de Tomis, că sunt aceste vremuri, m-a făcut să mă simt aproape de această carte?

Cât de cunoscută este nepăsarea locuitorilor, uitarea care se așterne atât de ușor chiar și peste cele mai grave întâmplări…

Poate că ar fi trebuit să mă deprime această carte, dar în mod ciudat nu mă simt deprimat. O ușoară melancolie, da. Pentru că, citind această carte scrisă în 1988, îmi spun: Nimic nou sub soare.

Anunțuri

Un gând despre „„Ultima lume”

  1. Pingback: Lecturi de seară: Paul Auster – “Leviatanul” « decedem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s