Altfel de bancă

Adam se plimba pe stradă, oameni treceau grăbiți pe lângă el. Poate în parc o fi mai liniște, își spuse el. Acolo ar fi putut să se așeze pe o bancă, deși era cam frig. După un timp ajunse pe aleea ce trecea pe lângă parc. Adam nu foarte era hotărât să intre în parc pentru că pe alee era mai puțină lume, iar după un timp rămăsese singur pe alee. Mașinile treceau pe șosea. Când Adam ajunse în dreptul uneia din intrările în parc văzu banca. Aproape fără să vrea își aminti:

– Știi de ce-mi place banca asta?
Ea era pistruiată și zâmbetul ei era discret ca o șoaptă. El o privea tăcut.
– Dacă nu vrei nu-ți spun, zise ea încet.
– Poți să-mi spui orice în seara asta, spuse el.
– Uau, văd că-ți place să riști.
– Nu am spus că poți să-mi faci orice, zisese el zâmbind.
Ea râse.
– Bine, am să mă mulțumesc să-ți spun de ce-mi place banca asta: uite e pusă la intrarea în parc, în afara parcului.
– E o bancă ilogică, spusese Adam.
Ea a râs din nou după care spuse:
– Îmi place … hai să stăm pe banca asta ilogică să o facem să fie a noastră.
– Și cum am putea face asta? întrebă Adam.
– Ne așezăm aici, povestim, eventual o să încerci să mă săruți …
– Adică nu o să reușesc? spusese Adam prefăcut mirat.
– Lasă-mă să termin, spusese ea un pic mai serioasă… Deci vom sta aici și mai târziu când vei ajunge pe aici, te vei așeza și-ți vei aduce aminte de această seară.
– Poate vom trece împreună.
– Păi tocmai asta vroiam să-ți spun, zisese ea un pic supărată. Ar fi bine să nu ne mai vedem.
– Păi ai zis că voi încerca să te sărut…
– Am spus că vei încerca, dar nu am spus că vei reuși. De fapt mă gândeam că atunci când vei încerca să mă săruți să-ți spun.
– Da, într-adevăr banca asta este ilogică, spuse încet Adam. Totuși, înante să pleci, nu ai vrea să stăm un pic …promit să nu încerc să te sărut.

Adam nu mai știa dacă au mai stat pe bancă atunci. Acum vru să se așeze pe bancă, dădu un pic cu degetele peste bancă și văzu că e plină de praf. Scoase din buzunar un șervețel și încercă să șteargă cu el banca. Pe măsură ce dădea cu șervețelul, parcă banca se murdărea mai mult. După câteva încercări aruncă șervețelul la un coș. „Cu adevărat e o bancă ilogică”, își spuse Adam intrând în parc.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s