Bere și poezie

berebarLui Adam i se întâmpla adeseori să cunoască diferiți tipi care, pentru o bere (sau mai multe), deveneau prieteni, foloseau diminutive. Deși mereu i se spunea că nu e bine să încurajeze acest gen de oameni, Adam prefera să intre în discuție cu ei, să asculte  poveștile lor (povești de cele mai multe ori inventate). Așa și în această seară, într-o berărie, îl asculta pe George povestind de fosta lui soție, de volumul de poezii ce nu vroia nimeni să-l publice. Cine era George? Adam nu știa prea multe despre George.

Apăruse brusc în berărie. George scanase cu privirea sala ca un prădător în căutarea prăzii. Când privirea lui George ajunse  la David, fața i se lumină. Din câțiva pași George fu lângă ei:
– Salut, Daviduțu! spusese atunci George.
David îl privea jenat și tăcut. Adam aștepta amuzat să vadă continuarea scenei.
– Băăăi, nu mă mai ții minte? insistă George.
– Aaa … George, spuse David cu o falsă mirare.
– Ne-am văzut la cenaclul de marți. Ți-am zis că mi-au plăcut poeziile tale.
– Păi dacă ți-au plăcut poeziile lui, trebuie să-ți facem cinste cu o bere, interveni Adam. Înseamnă că știi ce înseamnă poezia.
David se încruntă spre Adam, dar nu zise nimic.
– Și când ai fost la cenaclul de marți? întrebă Adam. Probabil că într-o marți, nu?
– Dom’le ca să fiu sincer când am fost eu, cenaclul se ținea lunea, spuse George întorcându-se spre Adam. Nu știu ce probleme au fost cu sala și de aia l-au mutat marțea, mai zise George facându-i cu ochiul lui Adam.
– Și tu? Tot poezie? spuse Adam vrând să pară interesat.
– Ah, nu, eu sunt divorțat – scriu proză.
– Mă scuzați, spuse deodată David. Am ceva urgent de făcut și nu mai pot sta.
– Oricum plecam și eu, spuse George.
– Domnu’ George, spuse Adam …
– Spune-mi George.
– Mie spune-mi Adam. Deci măi George, am mai comandat 2 sticle de bere. Vrei să mă lași singur să le beau?
Un zâmbet înflori pe fața lui George.
– Adamică dragă, nu te-aș lăsa eu la greu, dar nu prea am bani.
– Sunt plătite, prietene, spuse Adam făcându-i semn lui George să se așeze.
George nu așteptă o a doua învitație. David se ridicase de la masă și-i făcu semn lui Adam să-l urmeze. Adam se ridică de la masă, dar nu înainte să-i spună lui George:
– Mă scuzi un pic.
– Nici o problemă. Până vii o să discut un pic cu prima sticlă de bere, spuse George.
David îl trase pe Adam deoparte, în timp ce George, concentrat, își punea bere în pahar.
– Adamică, eu nu pot sta la masă cu ăsta, spuse David zâmbind.
– Lasă-l cu mine. Mă descurc eu, mai spuse Adam în timp ce revenea la masă.
În timp ce ieșea, David îl auzi pe Adam spunând:
– Și ia zi măi Georgică – înainte să divorțezi scriai poezii?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s