Dimineața unor vulcani noroioși

Am coborât din mașină și am privit spre vulcani. Nu mă așteptam să văd bucăți de noroi aruncate în aer, dar un pic de noroi curgând ca o lavă mi-ar fi plăcut să văd. Înainte de a intra, privesc în jur și văd două afișe din categoria „Românul s-a născut poet și până va muri va fi tot așa”:

blog01

Normal că nu am putut rezista tentației de a face o fotografie. Mă îndrept apoi spre bărbatul ce stătea zgribulit pe un scaun și vindea biletele pentru intrare (4 lei adulți, 2 lei elevi). Îi dăm banii, îi ia și ne spune cu tonul unui copil ce a învățat o poezie pentru tovarășa învățătoare: „nu puneți mâna în noroi și nu vă dați cu el pe față – poate provoca iritații” (de fapt a zis mai multe și poate textul era un pic schimbat, dar atât îmi aduc aminte acum).

Impresia că urcăm pe spatele unui dinozaur (sperăm) adormit. După un timp vedem și „vulcanii” (am folosit ghilimele din respect pentru vulcanii cu lavă). Am fost impresionat și de cerul înnorat care împreună cu peisajul dădea impresia unui sfârșit de lume (poate că un 21 decembrie 2012 ar fi interesant de petrecut la vulcanii noroioși). Tocmai când mă uitam și începusem să simt ceva din aerul ciudat al vulcanilor, aud în spatele meu:

– Un fotograf bun se vede când e vremea proastă.

Mă întorc și văd un tip cărunt cu un aparat foto la gât, gesticulănd în fața unui auditoriu compus din oameni ce avea acele aparate foto „profesioniste”. Eu având doar un Canon de amator, din acelea de le poți palma ca o țigare în curtea liceului, am păstrat distanța, preferând să ascult de la distanță ce spunea bărbatul cărunt. În timp ce bărbatul povestea sau explica ceva, o fetiță țopăia molcom în jurul grupului. Bărbatul se oprește din povestit (sau explicat) privește spre fată și spune punând aparatul la ochi:

– Fii și tu mai bezmetică.

Lucrul acesta probabil avea să-l regrete mai târziu bărbatul, atunci când, fata, sub imboldul acestui îndemn, a coborât într-unul din șanțuri de unde nu mai putea să urce. În jurul acelui șanț s-au strâns mai mulți oameni care priveau pasivi încercările fetei de a urca (nereușite în prima fază). Deși mă așteptam să văd cel puțin o parte din aceștia filmând sau cel puțin să facă o fotografie, ei au rămas tăcuți până fata a reușit în cele din urmă să iasă din acel șanț. Am avut un ușor regret pentru că dacă ar fi filmat (sau ar fi făcut fotografii), poate aș fi făcut și eu o poză și aș fi pus-o aici. Așa mă mulțumesc să pun o fotografie cu șanțul fără fată.

IMG_0060

*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s