Boris Vian – „Spuma zilelor”

borisvianContinui să navighez printre cărți ca o corabie fugită de acasă printre insule exotice. Exotic este cuvântul ce ar putea defini cartea lui Boris Vian. Lumea ciudată în care doar numele personajelor au ceva normal în ele. Chiar dacă aș vrea (deși nu vreau) nu cred că aș putea povesti acțiunea. Pentru că nu acțiunea are importanță în această carte, ci atmosfera, construcția unei noi lumi, anti-lume. În câteva cuvinte aș putea spune că Spuma zilelor este un fel de Urmuz cu ușoare nuanțe de normalitate. Pentru a justifica această afirmație am să dau câteva exemple din carte:

1. „(…) cei sosiți cu întârziere nu mai aveau încotro decât să stea în fundul sălii într-un picior, de celălalt folosindu-se ca să îndepărteze vecinii prea apropiați”

2. ” – Noi, trase concluzia directorul, nu putem sub nici o formă să angajăm aici un trântor!…
– Mai ales că nu avem ce să-i dăm de lucru…, spuse directorul adjunct.
– E absolut ilogic, spuse Colin asurzit de vocile lor de birou.
– Ce vezi ilogic aici? întrebă directorul.
– Fiindcă, spuse Colin, ce trebuie să-i dai de făcut unui trântor exact asta e, să nu facă nimic.
– Aha, zise directorul adjunct, deci urmărești să-i iei locul directorului?”

Mă opresc doar la aceste două fragmente, pentru că această carte e un mai mult decât atât, e un tot, un exercițiu de imaginație ce poate deveni o terapie utilă în aceste vremuri.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s