Cartofi și țigări

cartofiAdam se plimba prin piață. Nu vroia să cumpere nimic. Îi plăcea să plimbe prin piață, fără nici un gând. Privea tarabele cu fructe, cu legume, dar nu simțea nevoia să cumpere ceva. Se simțea ca într-o plimbare prin parc sau cum te simți când butonezi o telecomandă. Adam privea la cei care vindeau la tarabe. La o tarabă un vânzător privea zâmbind la un bărbat și spuse deodată:
– Aaa, bună ziua domnu’! V-a trimis doamna să cumpărați ceva bun de la noi?
Bărbatul zâmbi și el. Apoi își scoase ochelarii. Privi lentilele aburite după care spuse:
– Ia uite dom’le ce-mi face inducția termică. Cum dă frigul și trec de la frig la căldură, puf, se și aburesc.
– Doriți un kilogram de cartofi? spuse vânzătorul.
– Eu nu sunt un om de un kilogram …, spuse bărbatul
– Optzeci de kilograme atunci? spuse vânzătorul zâmbind.
Bărbatul râse, apoi spuse:
– Am 75, dar vreau doar vreo 6 kilograme de cartofi.
Adam privea și el zâmbind. Probabil că de asta îi plăcea în piață: puteai să stai lângă niște oameni, să asculți ceea ce spun:
– Dumneavoastră ce doriți? îl întrebă deodată vânzătorul pe Adam.
Bărbatul se oprise din ștersul ochelarilor și se uita la Adam. Vânzătorul chiar îl privea atent pe Adam.
– Mă mai gândesc, spuse Adam.
– O zi bună, aproape că strigă deodată bărbatul. Și ne mai vedem, spuse bărbatul ridicând sacoșele.
Și Adam și vânzătorul priviră un pic cum se îndepărta bărbatul.
– Măi Gică, strigă deodată o femeie de la altă tarabă, ce zicea ăla cu ochelarii?
– Parcă eu stau să ascult! Ceva cu o infecție tehnică. O fi fost omu’ bolnav din cauza ochelarilor.
Adam zâmbi după care o porni din nou prin piață. Pe lângă el trecu o femeie care-l privea cu atenție. Când ajunse lângă Adam femeia spuse cu un ton conspirativ: țigări băieții, țigări, țigări! După câțiva pași Adam se întoarse, femeia se întoarse și ea privindu-l întrebător. Adam îi făcu semn din cap că nu dorește să cumpere. Undeva mai departe o altă femeie ce vindea țigări discuta cu un bărbat oprit în dreptul ei. Uitându-se mai atent Adam observă că era bărbatul cu ochelarii. Bărbatul pusese cele două sacoșe jos și se uita la pachetul cu țigări. După câteva clipe dădu pachetul înapoi femeii, luă sacoșele de jos. Femeia îl mai urmă câțiva pași, el dădu din cap în semn că nu mai dorește să cumpere țigările. Femeia dădu din mână a lehamite și strigă:
– Dar-ar jandarmii peste tine, nenorocitule!
Când ea ajunse în dreptul lui Adam, el o auzi spunând: țigări băieții, țigări, țigări! Țigări băieții, țigări, țigări! Adam nu avu curajul să se uite spre ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s