Chiar dacă afară ninge…

iarna… nu voi spune nimic despre zăpadă. Îmi voi aminti de o seară dintr-un oraș în care aș fi putut ajunge. Pe ale cărui străzi m-aș fi putut plimba. Lumină aurie de după-amiază, străzi aproape pustii. Un om trece grăbit. Nu mă privește și nu-l privesc. Continui drumul prin acel oraș. Mă plimb ca și cum timpul nu ar mai exista.

Privesc pe fereastră și nu văd zăpada. Ninge, dar gândul meu se duce spre o livadă de cireși primăvara. Dar și acolo tot singur.

Ies din casă și mă plimb prin ninsoare ca un fulg tăcut de zăpadă, ca un cântec neascultat:

*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s