1977

tramvai20Dar să continui descrierea trecerilor prin portal. Acest an, 1977, este anul în care am simțit pentru prima oară că lumea începe să se împartă în: înainte de și după de. Un astfel de de  a fost anul 1977. Nu a fost doar cutremurul, deși doar acesta ar fi fost suficient pentru a mă face să trec prin portal.

Nu mai țin minte dacă acel incendiu de la pavilionul de viticultură a fost in ianuarie sau februarie. În mod sigur a fost înainte de cutremur. Nu mai țin minte cine a strigat deodată, „arde Catedra”. Am venit în bucătărie de unde se vedea, în noapte cerul puțin înroșit dincolo de clădire. Tata s-a îmbrăcat și a plecat în fugă la Catedră. Eu priveam pe fereastră cum arde clădirea. La puțin timp după ce a plecat tata, au apărut flăcările pe acoperiș. Încercam să-mi închipui focul care cuprindea balconul unde îmi plăcea să mă refugiez și unde stăteam să privesc porumbeii care ciuguleau de pe pervaz firimiturile. Priveam incendiul, cu senzația că nu reușesc să-l înțeleg. Mă gândeam doar că nu aveam să mai merg pe acolo, că la primăvară porumbeii nu vor mai veni. (Abia peste vreo 20 de ani aveam să urc în balconul refăcut. Acolo însă nu am găsit decât tristețea că nimic nu mai semăna cu ceea ce era în amintirea mea).

Nici nu trecuse bine efectul acelui incendiu că a venit … Nu mai știu ce făcusem în acea zi (un coleg la vreo 2 săptămâni după cutremur mi-a arătat carnetul de note zicându-mi mândru de el: uite, am un nouă chiar pe 4 martie). Știu că era vineri și că pe la opt și jumătate mă așezasem în pat să citesc – Grigore Băjenaru, Bună Dimineața Băieți. Nu am să descriu acea seară pentru că noaptea în sine părea un coșmar din care urma să mă trezesc dimineață. Dar dimineața când m-am trezit am văzut că fusesem aruncat într-o altă lume, într-o altă dimensiune în care nu mă puteam regăsi. Primele săptămâni de școală le-am făcut în cantina școlii unde profesoara de matematică vorbea despre tot felul de probleme interesante pe care nu le asculta nimeni (uneori aveam impresia că nici ea).

Acest an, dincolo de tradegiile produse de cele două evenimente, a însemnat pentru mine conștientizarea că există un dincolo, că există lumi care trec, în care toate erau altfel („iarba era mai verde”), lumi la care nu ne mai putem întoarce.
*
P.S. L-am întrebat pe tata și mi-a spus că incendiul a avut loc pe 19 ianuarie.
*

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s