Baza de date

bazadedate

Azi am trecut pe trotuarul vechiului meu loc de muncă și pașii mei erau să mă ducă din nou în acea clădire. Dar m-am oprit. Și atunci profesorul a ieșit de acolo. Și nu știam dacă o să mă injure sau o să mă evite. Dar el m-a privit și mi-a zâmbit. Și eu nu puteam să-i spun că speram să îi uit pe toți, să uit totul deci și pe el. Dar el mi-a zâmbit și a început să povestească despre strada în care au intrat picamerele scoțând de prin tranșee țevile îngropate. Că acum se simte gata pentru orice război. Și râdea și eu nu aveam chef să-l aud, dar nenorocita mea de politețe m-a făcut să zâmbesc și eu, ba chiar am încercat să-i explic că aproape îmi pare rău că nu am tranșee și pe strada mea. Și profesorul a dat mâna cu mine și a plecat. Și eu m-am întrebat, de ce ești studpid amice, auzi: tranșee. 
Oricum era o zi pe care dacă aș fi sărit-o din calendar aș fi fost, poate, mai fericit. Una din zilele acelea când ieși din casă ca să faci ceva, și acel ceva nu merge, peste tot unde te duci nimic nu merge. Ușile sunt închise, toți par că se ascund de tine și nici măcar nu poți poza în victimă. Știi că de fapt toți au alte treburi mai importante de făcut și că au uitat de tine pentru că nu au nevoie de tine.
Ajungi acasă și încerci să faci (alt)ceva, deși ar trebui să știi că dacă nu ai putut face ceva în nici un caz nu ar ieși (alt)ceva. Cel puțin nu in ziua asta. Te ascunzi în casă, pui mâinile în buzunare, închizi ochii și sună telefonul. Răspunzi la telefon gândindu-te că în sfârșit cuiva îi pasă de tine:
– Bună ziua, auzi in telefon o voce feminină. V-am dat telefon să vă spun că ați câștigat …
– Ascultă, o întrerup, de unde ai telefonul meu și cine naiba ești?
– Sunteți în baza noastră de date, spune vocea la fel de veselă, …
– Te înșeli, o întrerup din nou, eu sunt acasă și nu am de gând să fiu în altă parte și cred că o să închid telefonul ca să nu te înjur.
Apăs pe un buton, apoi pe altul, dar vocea femeii se aude în continuare in telefon, aș vrea să scot bateria, dar nu apuc pentru că deodată mă trezesc într-un dormitor cu multe paturi și în fiecare pat câte un om.
– Unde sunt? întreb pe vecinul meu de pat.
– În baza lor de date, îmi spune.
Aș vrea să fac ceva sau cel puțin să spun ceva, dar știu că e inutil. Odată ajuns într-o bază de date, nimeni nu mă va șterge de acolo. Așa că mă așez în pat inchid ochii și adorm.
*
[youtube http://youtu.be/tHLyPdt-Fi4]

Anunțuri

Un gând despre „Baza de date

  1. Viata in sine este o Golgota. Noi nu suntem decat niste infime experimente ale unei puteri (Societatea, copilul inteligent al Satanei) care se lupta (aproape de la egal la egal) cu o alta putere (Divinitatea). In final (si nu numai atunci) marea majoritate a noastra, a infimelor experimente, va pierde urat, prin K.O. Nu trebuie sa speram la nimic si nici sa nu ne asteptam la nimic (bun). Poate doar asa vom reusi (macar unii dintre noi, printre care ma numar si eu) sa traim pana cand ne este scris sa traim si sa nu alegem varianta (pe care eu o venerez, dar sunt prea las sa o pun in practica) sinuciderii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s