Olga și o amintire

Pentru a înțelege ceea ce i se va întâmpla lui Adam în ciudata lui experiență (de revenire la vremea când era elev la liceu), am să povestesc a doua întâlnire dintre Olga și Adam (prima fusese după acel email scris pentru George).

adam_la_liceuÎn acea după-amiază Adam stătea în bar. Bea încet din cafea. George îl sunase cu ceva timp înainte (trebuie să ne vedem, spusese). Acum Adam stătea în bar așteptându-l. Mai stau cât beau din cafea. Apoi plec. Adam dusese mâna la buzunar să scoată banii, când auzi o voce:
– Nu are rost să-l suni. Nu vine.
Adam ridică ochii și o văzu pe Olga. Cred că am să plătesc cu cardul, își spuse el după care zise Olgăi:
– Vrei să comanzi ceva: o cafea, un cocktail?
Olga zâmbi.
– O să înceapă să-mi placă de tine, Adam. Deși știu că ești surprins să mă vezi, nu lași să se vadă asta.
– Mereu mi-a plăcut să fiu pe fază.
– Văd, spuse ea. Un suc.
Adam comandă sucul, apoi se uită tăcut la Olga. După un timp ea spuse:
– Vrei să stăm tăcuți toată seara?
– Te așteptam să spui ceva, zise Adam.
– Vrei să-ți spun de ce nu a venit George? Sau ce vroia să-ți spună?
– Nu. Asta e o treabă pe care am s-o rezolv cu el.
– Și atunci despre ce vrei să discutăm? întrebă Olga zâmbind.
– De ce ești interesată de mine?
– Trebuie să recunosc că ai un stil foarte direct de a întreba, zise ea. Da … Ești un tip interesant. Mă atragi un pic și am impresia că ne-am mai întâlnit undeva.
– Asta e replică pentru agățat. Eu sunt deja prins. Când crezi că ne-am întâlnit?
Olga îl privi. Bău un pic din suc. Apoi își mușcă puțin buza de sus.
– O să sune aiurea, dar trebuie să te întreb: Când erai în liceu … nu, nu … e aiurea, zise ea un pic mai tare.
– Când am fost în liceu a fost cam aiurea, zise Adam zâmbind.
– Acum 25 de ani, în barul ăsta un tip, elev de liceu, a venit la mine și mi-a zis că o să ne cunoaștem, că nu-mi spune cum îl cheamă, dar că peste 25 de ani dacă voi veni aici am să aflu cum il cheamă și am să înțeleg mai multe. Semeni un pic cu el și de aceea l-am rugat pe George să te cheme în acest bar.
– Deci m-ai chemat pentru că semăn cu un elev de liceu care te-a agățat în acest bar acum 25 de ani? zise Adam zâmbind.
– Scuze, poate nu trebuia să te chem.
Adam nu spune nimic. Olga se uită la ceas. Apoi privi prin încăpere, căutând cu privirea. Adam tuși pentru a- atrage atenția. Când ea se întoarse cu privirea spre el, Adam îi spuse:
– Îmi pare bine că m-ai chemat. Uitasem de acea zi… Nu știu ce mi-a venit atunci… Numai că atunci aici nu era un bar, era o cofetărie.

*

[youtube http://youtu.be/wiUMA1KOunQ]
Anunțuri

2 gânduri despre „Olga și o amintire

  1. Pingback: pagină din jurnalul Olgăi | Decedem

  2. Pingback: pagină din jurnalul Olgăi | Picaturi de gand

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s