Final

spiralroadAcum că am ajuns aici mă opresc un pic. Mă uit în urmă ca-ntr-o cutie unde, ridicând capacul, dau de un geam prin care văd ce e în cutie, dar nu pot atinge nimic. Caut cu privirea. Desigur mi-ar fi fost mai ușor să fi scos lucrurile din cutie, să fi scos întămplările din urmă, apoi să pun la loc doar întâmplările care cred că sunt convenabile. Dar dacă vreau să duc mâna în urmă mă lovesc de geam. Lovesc de câteva ori geamul, pare destul de gros și sună a prezent. Prezentul, prezența nu o poți sparge, e un zid între tine și neatinsul, intangibilul unor vremuri ce au trecut, așa cum au trecut. Apoi stau și mă gândesc că e normal să nu le pot schimba, pentru că tot ce e acolo m-a adus aici și dacă aș schimba ceva, chiar și prin omisiune, atunci aș ajunge în altă parte. Privesc în urmă, privesc în cutie.

Deodată ridic ochii și deasupra mea văd un alt geam. Pentru că nici viitorul nu-l pot atinge. Privesc geamul de sus și-mi amintesc de acea legendă veche în care se spunea că mai demult cerul era foarte aproape de pământ astfel încât oamenii îl atingeau doar să fi ridicat mâna deasupra capului. Și tocmai pentru că era atât de aproape, cerul nu li s-a părut ceva deosebit. Au ajuns să-l disprețuiască. Disprețul era atât de mare încât odată o femeie (misoginismul legendelor! 🙂 )a aruncat cârpa cu care spălase pe jos spre cer. Și atunci Dumnezeu s-a supărat și a dus cerul atât de sus încât oamenii nu au mai putut să-l atingă. Mai era ceva cu un cioban care s-a dus la Dumnezeu, dar nu mai știu cum se termină legenda (și nici nu am chef să o caut pe internet).

Ridic ochii și ating cerul cu privirea. Nu mă mai uit în urmă. Închid cutia cu grijă să nu sparg geamul. Și o pornesc pe drumul spiralat ce duce spre cer. Nu neapărat că aș vrea să ajung acolo, ci pentru că e singurul drum pe care pot merge.

– De ce se numește postarea asta final? întrebă.

– Pentru că mereu avem impresia că suntem la un final (finalul unor necazuri, finalul unei petreceri, finalul unei veri etc) și de fapt e mereu o continuare spre finalul nostru la care altcineva va pune punct. Dar să nu ne gândim acum la asta pentru că e prea trist.

*

[youtube http://youtu.be/FnHlX74uyhk]
Anunțuri

2 gânduri despre „Final

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s