Discuție cu Adam (X)

2012_11_19Adam intră încet în cameră și se așeză pe fotoliul lui preferat.
– E singurul fotoliu pe care îl ai in cameră, spuse Adam.
– Și nu-l preferi? i-am zis.
– Ce mai faci? întrebă el nerăspunzându-mi la întrebare. Oricum întrebarea ta e un pic retorică..
– Ce pot eu să fac când intri în cameră? Scriu o postare despre tine.
– Deci trebuie să intru în cameră ca să scrii despre mine? zise Adam mușcând dintr-un covrig. Și dacă tot ai inventat convrigul ăsta, ai fi putut și tu să pui unul mai proaspăt. M-ai lăsat acolo, revenit la liceu. Discutând cu G… De ce zâmbești?
– A fost o discuție drăguță, am zis.
– Știi, apropo de ceea ce scrii despre mine: Vroiam de multă vreme să-ti spun că ești cam superficial.
M-am oprit un pic din scris și m-am uitat mirat spre Adam. El încuviință din cap parcă ar fi dorit să mă asigure că am auzit bine. I-am zâmbit și am continuat să scriu.
– La ce te referi? l-am întrebat.
– Cât ai scris tu chestiile alea fără mine… adică nu eram eu personaj pe acolo, deci cât ai scris tu chestiile alea, am recitit ceea ce ai scris.
– Nu știam de ce crescuse traficul pe blogul meu.
– Hai, hai, lasă glumele astea. Oricum am să-ți spun, deși bănuiesc că știi unde vreau să ajung. Toate postările tale se termină un pic în aer. Pornești, începi să descrii ceva și pe la jumătatea imaginii te oprești. Sau pornești o chestie și apoi pe la mijlocul postării începi să scrii despre altceva. Sau mai faci o chestie: arunci 2-3 idei atât de subtile încât cred că nici tu nu știi prea bine ce ai vrut să spui acolo…
– Poate că știu, l-am întrerupt.
– Era o ironie la adresa ta, zise el un pic nervos. Dezvoltă omule ceva mai mult, explică mai mult. De ce lași bucățile astea ne-explicate, ne-explicabile? Ai văzut că atunci când spui lucrurile mai clar, mai direct ești mai citit. De ce faci așa?
– Presupun că nu e o întrebare retorică, i-am zis.
– Nu. E o întrebare directă.
– Parcă ai fi zis o lovitură directă.
– Răspunde și lasă eschivele astea, zise el aproape strigând.
– Bine. Nu e nevoie să te enervezi, i-am răspuns. Am să te iau încet ca să înțelegi: ce este acesta? Un blog. Ce subtitlu are? Schițe. Înainte avea ca subtitlu exerciții de proză. Așa cum am scris și în pagina despre mine, unul din rolurile acestui blog este de a fi un loc de încercări în vederea realizării celei de a treia cărți. Schițez, experimentez, iar când rezultatul îmi place păstrez ideea, iar când nu-mi place reiau sub altă formă ideea. Uite, de exemplu s-o luăm pe Olga. Într-o postare am scris despre ea ca și cum tu nu ai fi cunoscut-o înainte, apoi în ultimile schițe am încercat să văd cum ar fi dacă ai fi cunoscut-o când erai în liceu. La fel și cu Eva …
– Las-o pe Eva, mă întrerupse Adam. Nu vreau să știu ce vrei să scrii despre ea. Am înțeles ideea… Asta înseamnă că …
– Vezi că acum tu nu termini ideile și lași să fie totul neclar, i-am zis. Vrei să spui că de fapt abia în a treia carte vei ști ce se întâmplă de fapt. Da, ai dreptate. Abia atunci când voi scrie a treia carte (bilogie nu se poate, nu?) vom ști ce s-a întâmplat. Sau poate nu voi scrie a treia carte.
*
[youtube http://youtu.be/guqFqcV4Po0]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s