Reîntâlnire la spital

terapieintensivaAdam stătea în pat şi privea tavanul. Ieri pe vremea asta eram pe stradă şi mă întrebam ce o să fac azi, gândea el. Şi acum am aflat.

Cu o zi înainte, era foarte duminică, străzile erau pustii. Adam se plimba. La început nu a fost o durere, ci mai degrabă o uşoară senzaţie de sufocare ce urca din coşul pieptului. Adam se aşeză pe o bancă aşteptând să-i treacă. Tuşi de câteva ori, dar senzaţia de sufocare rămase undeva la baza gâtului. O curiozitate îl cuprinse pe Adam. Vroia să vadă ce era cu acea durere, de unde venea ea. Dacă ar fi putut ar fi comunicat cu ea. Tocmai când se obişnuise un pic cu senzaţia din piept, senzaţia dispăru. Se simţi un pic uşurat.  Totuşi era şi un pic neliniştit pentru că nu ştia unde s-ar fi putut duce acea senzaţie. Mai aşteptă un pic stând pe bancă. După un timp încercă să se ridice de pe bancă. Atunci îl săgetă o durere în stomac. De fapt nu era o săgeată, ci mai degrabă simţea ca şi cum cineva i-ar fi tăiat burta cu o sabie(nu că i-ar fi tăiat vreodată cineva burta cu o sabie ca să fi știut asta, dar așa își închipui că ar fi trebuit să simtă). Se aşeză la loc pe bancă şi… Când redeschise ochii se trezi într-o ambulanţă, sunetul sirenei îi făcea capul să vuiască. Apoi închise ochii simţindu-se obosit. La un moment dat simţi că ambulanţa s-a oprit şi sirena a tăcut şi ea. Ce bine, gândi el şi …Când deschise ochii văzu o faţă şi auzi cum i se spune: te vom adormi. De parcă nu am dormit destul, mai gândi Adam şi …

Adam stătea în pat şi privea tavanul. Ieri pe vremea asta eram pe stradă şi mă întrebam ce o să fac azi, gândea el. Şi acum am aflat. Zâmbi sau cel puţin aşa spera. Gesturile îi erau mai lente şi nu putea spune sigur dacă aceste gesturi se făceau până la capăt. Chiar şi deschiderea ochilor devenea dificilă. Aşa că îi închise puţin. Apoi îi deschise, dar afară se făcuse noapte. Îi era sete. Văzu un pahar cu apă pe noptieră şi vru să întindă mâna spre el.
– Stai că-ţi dau eu apă, auzi Adam şi mîna i se lăsă grea pe pat.
Deschise ochii şi o văzu pe Adriana. Încercă să se mire. Adriana îl întrebă:
– Ştii unde eşti?
– Cu tine, spuse cu greu Adam.
– La ce putea să mă aştept de la tine? zise ea zâmbind. În starea în care eşti îți arde de glume… Eşti la spital la Terapie Intensivă.
– Şi tu ce cauţi aici? zise cu greu Adam.
– Am grijă de tine. Acum liniştete-te şi mai bea nişte apă.
*
[youtube http://youtu.be/Oho0to7xVqg]

Anunțuri

4 gânduri despre „Reîntâlnire la spital

  1. Pingback: Revederea (versiunea Adrianei) | "DEMDECE"

  2. Pingback: Clasament postări 2013 (III) | "DEMDECE"

  3. Pingback: Clasament postări 2013 (IV) | "DEMDECE"

  4. Pingback: Clasament postări 2013 (V) | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s