Jurnalul de noapte

timisoaraPână la 13 ani toate povestirile mele existau doar ca sunete, ca litere însoțite în cuvinte și cuvinte care alcătuiau o melodie pe care o spuneam de fiecare dată când cineva mă ruga. Dacă mă duc și mai în urmă, mi-aduc aminte de acele ore în care eram pus in fața clasei să spun povești. Nu-mi plăcea să le citesc colegilor din cărți. Îmi plăcea mai mult să inventez povești.
Apoi într-o vară am fost la Timișoara. Mi-am făcut mulți prieteni acolo și am avut parte de niște zile frumoase. Revenit la București am început să simt dorul acelor zile frumoase. Degeaba îmi spunea bunicul meu că acela fusese un moment unic, că, dacă aș reveni, lucrurile nu s-ar mai repeta (în general lucrurile bune nu se repetă, pentru că atunci nu ar mai fi momente bune, ci doar momente plictisitoare). Am povestit prietenilor din București despre zilele din Timișoara, dar îmi dădeam seama că, la un moment dat au început să se plictisească de acea poveste.
Ideea de jurnal mi-a venit odată într-o librărie. Am văzut un carnețel și mi-am dat seama că aș putea scrie în el lucruri despre ceea ce simțisem la Timișoara. Carnețelul costa doar 5 lei și 65 de bani și puteam să-l pun în orice buzunar, ca să-l am mereu la mine. Am cumpărat carnețelul, l-am pus în buzunar. Deși aveam de gând să scriu în timpul zilei în el, nu am găsit un moment în care să fiu singur să pot scrie în liniște. Așa că, seara, m-am așezat la birou, am deschis carnetul și am vrut să încep să scriu ceva în el. Dar orice poveste avea un titlu, deci trebuia să pun și aici un titlu. Nu știam ce ar fi fost mai potrivit (cuvântul jurnal mă ducea cu gândul la telejurnal și acest titlu de la televizor nu-mi plăcea). Jurnalul lui Cristi mi se părea prea lăudăros. Mă uitam prin cameră căutând un titlu. Apoi m-am uitat pe fereastră. Afară era deja noapte. Noapte. Acest cuvânt îmi plăcea. Jurnal de noapte. Mi-a plăcut cum suna, așa că am pus acest titlul pe coperta carnețelului. Am deschis carnețelul și am mai scris odată titlul pe prima pagină și dedesubt am scris septembrie 1978. Am mai privit odată pagina și eram mulțumit de cum arăta. Pe pagina următoarea am pus data. Iar jos, în dreapta am pus numărul 1 – prima pagină a jurnalului. Iar pe ultima pagină a carnețelului am scris Cuprins si pe rândul următor am scris septembrie …… 1.
Mi-am amintit de acele zile când am realizat faptul că am ajuns să pun postările la începutul fiecărei zile (ora 0) când e foarte noapte și gândurile stau în jurul meu așteptând să fie puse în cuvinte.

p.s. La Timișoara am revenit după o perioadă mai lungă de timp. Orașul părea să fi rămas la fel. Am căutat foștii prieteni, dar totul era altfel (normal, pentru că nu mai aveam 13 ani). Ca deobicei bunicul meu avusese dreptate: fusese un moment unic care nu avea cum să se mai repete (deși mi-ar fi plăcut să fi regăsit o mică rimă).

[youtube http://youtu.be/yZQ6UxK9nhs]
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s