Promenada

Am fost la Promenada. Adică ceva de genul „50 de magazine într-unul singur” (vă aduceți aminte de reclama de la Magazinul Victoria?). Nu am numărat magazinele, deși am trecut prin destul de multe. La un moment dat mă așez pe un scaun pe hol. Priveam absent oamenii care intrau și ieșeau din magazine, în spatele meu un băiat explica tatălui minunățiile de pe un smarphone. Căutam, fără prea multe șanse, să caut un impuls să mă ridic. Deodată se auzi o voce bărbătească spunând calm: alarmă de incendiu. vă rugăm să vă îndreptați spre cea mai apropiată ieșire. Privea în jurul meu, nu se vede nici o urmă de incendiu, nici vreun grup de persoane alergând spre ieșire. O fi vreo reclamă, îmi spun și scot mobilul pentru a vedea cât e ceasul. Deodată aud din nou vocea bărbatului: alarmă de incendiu. vă rugăm să vă îndreptați spre cea mai apropiată ieșire. Ascult cu atenție în timp ce privesc în jurul meu. Un copil fuge spre un bar, tatăl râde fuge după copil și-l prinde de mână. În timp ce tatăl se întoarce cu copilul din bar, văd un paznic. Mă ridic, mă duc la paznic. Il întreb ce e cu anunțul de incendiu. Mă privește un pic ciudat, dar spre norocul meu se aude din nou vocea bărbatului: alarmă de incendiu. vă rugăm să vă îndreptați spre cea mai apropiată ieșire.
– Stați un pic, îmi spune paznicul.
Se duce spre un loc de unde se vedea intrarea. Privește câteva clipe, apoi se întoarce spre mine și-mi spune:
– Nu e nimic. Văd că mai intră oameni in magazin. De fapt sunt mai mulți cei care intră decât cei care ies.
Privesc și eu și, deși nu-mi pot da seama dacă cei care ies sunt mai puțini decât cei care intră, îl cred pe paznic și revin pe banca pe care stătusem mai înainte. Adulmec un pic prin aer să simt un eventual miros de fum, dar înafara unui parfum puternic provenit de la o femeie ce se așezase pe bancă lângă mine, nu simt altceva. Femeia se întoarce spre mine, mă privește încruntată câteva clipe, după care se ridică de pe bancă și pleacă grăbită (uitându-se din când spre mine de parcă i-ar fi fost teamă să nu o urmăresc). Eu rămân pe bancă, cuminte. Deodată aud paznicul ce strigă la mine:
– Domnu’, domnu’ , strigă el arătându-mi ceva sus.
De acolo cobora doar vocea unei femei care spunea:Nu intrați în panică. A fost o defecțiune a sistemului de avertizare. Nu este nici un incendiu.
Dau din cap în semn că am înțeles. Mă uit în jurul meu: oamenii continuau să intre și să iasă din magazine, copilul alerga pentru a nu știu câta oară la bar, tatăl lui resemnat l-a lăsat pe copil să alerge. Copilul ajunge la o masă lângă fereastră, se așează pe scaun și se uită pe un meniu. Tatăl vine, face un semn fetei de la bar. După un timp fata vine cu două sucuri. În timp ce privesc cum copilul bea sucul se aude din nou vocea:Nu intrați în panică. A fost o defecțiune a sistemului de avertizare. Nu este nici un incendiu.
Dar se părea că numai eu o auzeam.

[youtube http://youtu.be/Lt3IOdDE5iA]
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s