Visul (II)

Adam îşi luă zborul şi-l puse în buzunar. Zâmbi ca pentru el. Ştia că în curând vor veni şi vor căuta zborul, iar el îi va privi mirat şi îi va lăsa să caute. Sincer nici Adam nu prea avea ce face cu acel zbor, dar asta pentru că nimeni nu a vrut să-i spună la ce poate folosi un zbor. Adam scoase zborul din buzunar, îl mirosi un pic, gustă un pic din zbor. Era ca apa de la robinet, dar nu mirosea a clor. Adam strâmbă din nas şi apoi împături zborul şi-l puse în buzunar. Se privi în oglindă. De fapt privi mai cu atenţie buzunarul, dar acesta nu era umflat. De fapt buzunarul de la piept i se umflase. Duse mâna la acel buzunar şi scoase de acolo un bisturiu. Dar buzunarul era în continuare umflat, aşa că mai scoase acolo un halat de medic. Adam puse cu grijă bisturiul în buzunarul halatului şi atunci din halatul se umplu cu o femeie. Cine ar fi privit-o acum ar fi crezut că e de fapt ea şi-a pus halatul pe ea. „Eşti gata, Adam?” îl întrebă femeia. Adam încuviinţă dând din cap. Atunci el observă că de fapt era culcat. Nu ştia dacă era o masă de operaţie sau un simplu pat. Femeia scoase bisturiul, dar Adam nu apucă să vadă unde a tăiat ea. El nu simţi nimic. „Să nu-mi taie zborul”, gândi Adam.
– Poţi să vorbeşti, cât lucrez eu aici, spuse femeia.
– Mă gândeam că poate deranjez, zise Adam încet.
Femeia îi zâmbi.
– Nu mă deranjezi. Spune-mi Eva. Aşa îmi este mai uşor să te operez.
– Eva nu e numele tău? întrebă Adam.
– Bineînţeles că nu, dar tu spune-mi Eva.
– Eva, începu Adam, tu mi-ai făcut o incizie şi eu nu am simţit nimic?
Femeia zâmbi din nou şi Adam se gândi că ea chiar nu seamănă cu Eva.
– Îmi place cum spui incizie. Aşa de parcă ai spune sărut.
Adam atinse cu mâna ceva. Ridică acel ceva până în dreptul ochilor şi văzu că era o plantă care avea crescută la capăt o boabă de fasole.
– Să nu-mi spui că asta a fost înăuntru… Iar dacă a fost pune-o la loc că poate mi-o trebui cândva.
– Cum vrei, spuse Eva. Am s-o pun la loc şi am să cos totul ca să nu se vadă. Apoi voi termina incizia.
Şi zicând acestea, Eva se aplecă şi-l sărută pe Adam. Apoi îi zise încet la ureche lui Adam:
– Acum am să-mi iau zborul.
Şi zicând acestea, Eva scoase încet zborul din buzunarul lui Adam şi dispăru. Şi ea şi zborul.

[youtube http://youtu.be/WbN0nX61rIs]
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s