Ceva nu era bine

Stăteau la masă de vreo ceva timp, băuseră şi ceva mai multe beri. Adam începea chiar să se simtă bine. Matei se dovedea a fi un bun interlocutor. Adam luă paharul de bere, bău puţin din pahar. Privind spre Matei văzu privirea îngrijorată a acestuia. Adam lăsă paharul jos şi spuse:
– S-a întâmplat ceva?
– Nu, nu e nimic.
– Hai mă Matei! Se vede pe tine. Ce este?
Matei deveni brusc serios. Îl privi câteva clipe în ochi pe Adam apoi îl întrebă:
– Te simţi bine?
– Niciodată nu m-am simţit mai bine ca acum, spuse Adam zâmbind.
– Nu e nevoie să te ascunzi. Suntem prieteni poţi să-mi spui. Ştiu câţiva doctori şi …
– Omule, mă simt bine! aproape că strigă Adam.
Matei privi un pic în jurul lui. De la celelalte mese veneau priviri îngrijorate.
– Hai mai bine să mergem, spuse Matei ridicându-se.
– Nu plătim? zise Adam zâmbind.
– Am plătit eu, zise Matei
Privirile îngrijorate ale celorlalţi meseni aproape că îi înconjuraseră. Matei îl prinse pe Adam de mână şi-l scoase afară din restaurant. Totul începuse să i se pară ciudat lui Adam, dar efectul berilor băute nu-l lăsa să protesteze. Ajunşi în stradă Matei făcu semn unui taxi.
– Doar nu vrei să iei taxiul pentru câteva străzi, spuse Adam.
– Nu cred că eşti în stare să mergi. Arăţi foarte rău, spuse îngrijorat Matei.
Adam se privi într-o vitrină, dar nu văzu nimic anormal, înafara privirii din ce în ce mai îngrijorate a lui Matei. Se suiră în taxi.
– Nu am nimic, mai spuse odată Adam când taxiul porni.
– Dacă ai vedea cât eşti de palid, ţi-ai da seama că nu are nici un rost să mă minţi.
– Domnu’, se auzi vocea taximetristului, prietenul dumneavoastră are dreptate. Chiar arătaţi rău.
Şi zicând acestea taximetristul întoarse oglinda retrovizoare spre Adam. Adam se privi în oglindă, dar nu văzu pe faţa lui nimic care să-l îngrijoreze.
– Asta e un fel de glumă, nu? încercă Adam.
– Spune-mi de când nu te-ai mai uitat la televizor? întrebă Matei.
– Nici nu mai ştiu, spuse Adam gânditor. Parcă acum vreo 2 săptămâni…
– E grav domnu’, interveni taximetristul. Am avut un văr care nu s-a uitat o lună la televizor. Era atât de nebun că nu se mai putea înţelege nimeni cu el.
– Dar eu nu am nimic, aproape că strigă Adam. Mă simt bine.
– Ăsta e primul simptom, zise gânditor Matei.
Taximetristul aprobă tăcut, dând din cap.

Anunțuri

Un gând despre „Ceva nu era bine

  1. Pingback: Bine… | "DEMDECE"

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s