Despre moarte

Mă irită întrebarea (stupidă de altfel): ce ai face dacă ai şti că o să mori peste „n” zile? (sau luni sau ani). Cum adică ce aş putea face? Aş trăi. Aş continua să trăiesc, în măsura posibilităţilor, ca şi înainte. Şi asta din două motive: 1. nu-mi plac melodramele , 2. nu-mi place să fiu penibil.

M.Eliade afirma că, dacă vrei să vezi nivelul spiritual al cuiva, îl întrebi despre moarte şi de cum se raportează la aceasta. Există oameni care nici nu vor să audă cuvântul. Care au eliminat din vocabularul lor acest cuvânt. Aşa cum, în extrema cealaltă, există oameni care au făcut o obsesie pentru moarte.
Între aceste două categorii sunt cei care acceptă moartea, dar nu se resemnează în fața ei. Au diferite soluții pentru aceasta.

În iarna lui ’82 eram în armată și, în decembrie, am venit în concediu acasă (era pentru prima oară când acea perioadă nu se mai numea vacanță, ci concediu). Eram încorporat și pentru o săptămână fusesem „descorporat” din armată. Senzația confuză dată de faptul că nu mai purtam uniformă, că mă eliberasem pentru un timp, de armată. Atunci, în acea iarnă, într-o perioadă scurtă de timp, s-a întâmplat moartea pentru un poet şi un actor. Atunci am auzit pentru prima oară expresia „trecerea în nefiinţă”. Și mi-am dat seama că e un pic ciudată: Fiinţa unui artist (fie el poet, fie el actor) rămâne chiar şi după ce acesta moare. El continuă să fiinţeze prin ceea ce a făcut. El continuă să fiinţeze prin cuvintele lui pe care le ţinem minte. Continuă să fiinţeze prin ceea ce a scris, prin ceea ce a spus (şi a fost filmat), prin ceea ce ne amintim. Ba chiar mai mult: abdicările lui, laşităţile lui, compromisurile lui toate acestea, cu timpul se sting. Şi rămâne doar ce e valoros. Deci aș putea chiar spune că, după moarte, artistul „ființează” mai bine.
Acum înțeleg de ce, atunci când a murit Nichita Stănescu, prietenul meu F.G. mi-a spus despre poet: „noroc că din toate câte le-a făcut va rămâne doar poezia”.

p.s. pentru că în cântecul lui N. Alifantis sunt doar ultimele două strofe, vă invit să citiți toată poezia „Ce bine că ești”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s