A venit un pic de iarnă

A nins două zile așa cam cum, când fierbi cartofii, bagi furculița într-un cartof să vezi dacă au fiert. Și mai întotdeauna după prima încercare îți spui, îi mai las un pic. Așa și iarna, a nins un pic, a testat cu puțină zăpadă emoțiile noastre. Probabil ne va mai lăsa un pic să fierbem in așteptarea zăpezilor ce vor acoperi cu strat mai gros drumurile, gândurile, emoțiile, dar nu grijile. Grijile nu pot fi acoperite. Oricât ai vrea să le acoperi cu ceva, să spunem că ai putea să le acoperi cu o zi de salariu, grijile vor scoate nasul afară din plapuma cu care am încercat să le acoperim, apoi va apărea o față plină de griji și această față va ieși de acolo virusându-ne ziua. E clar, grijile nu prea cum să le ascunzi. Ai putea să încerci să te ascunzi de ele, dar ele sunt peste tot, sunt un fel de aer pe care-l respirăm și, nu-i așa, fără aer nu putem trăi. Așa că nu pot decât să-mi respir grijile și să revin la iarna incomplet venită.

Cât de greu e să aștepți iarna (n-am fost sigur dacă după aceste cuvinte ar fi trebuit să spun un semn de exclamare sau un semn de întrebare). Cam la fel de greu cum e să te trezești dimineața când trebuie să mergi al serviciu (cuvântul ăsta m-a speriat mereu chiar și din modul în care este alcătuit: ser , viciu și mereu mă întreb dacă e vorba de un ser care îți inoculează un viciu sau de un viciu în a căuta un ser). Cât de grele par uneori lucrurile când stai să te gândești la ele. Aș putea să mă întorc în timp, când iarna mă jucam cu prietenii în zăpadă și, când mâinile ne înghețau în mănuși, veneam în holul blocului unde puneam mănușile pe caloriferul de pe hol și mâinile în buzunare. Din când în când verificam mănușile să vedem dacă s-au uscat apoi ne mai uitam afară la cazemata de zăpadă gândindu-ne ce am putea să-i mai facem…

Mă întorc la acele zile din copilărie cu iluzia că totul era mai simplu și mai liniștit. Acum grijile de atunci mă fac să zâmbesc. Așa cum poate grijile de acum o să mă facă să zâmbesc peste vreo 10-15 ani. Dar nu mă plâng. Pentru că varianta ar fi să zâmbesc acum când am griji și să fiu îngrijorat pentru ce fac acum peste câțiva ani. Ceea ce chiar nu sună bine.

[youtube http://youtu.be/BNxt4aSVxmk]
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s