În autobuz

Adam se sui în autobuz. Văzu un loc ceva mai liber și se duse în acea parte a autobuzului. În fața lui pe niște scaune stăteau doi băieți, probabil elevi de liceu. Unul privea blond pe fereastră, celălalt avea un mobil în mână și privea șaten ecranul mobilul lui de parcă ar fi așteptat să vadă ceva acolo. Deodată blondul se întoarse spre mobil și, privind spre mobil, spuse:
– Trebui să te sune aia?
– Nu mă. Nu de aia mă uit la mobil.
Șatenul trase o înjurătură calm și simplu cam cum ai spune, uite e soare afară și nu ninge (era o înjurătură mai amplă). Adam îl privea și se gândi că el nu ar fi putut niciodată să înjure atât de natural. De fapt lui Adam nu-i plăcea să înjure.
– Mă enervează, spuse șatenul. Are niște talente în ea… Auzi, o sun eu ieri și mă întreabă că ce fac și-i spun, ce să fac mă, ies pe afară. Și ea îmi spune, că da, ai timp acum să ieși, dar să ne vedem nu ai timp.
– Și ce i-ai zis? întrebă blondul.
– Păi i-am zis, ce ești nebună, unde să vin eu acum la tine, 45 de minute dus, 45 de minute întors și stau cu tine o juma de oră, adică să pierd eu două ore, și ea zice, e, nu, că ziceam și eu așa, zdreanța mă încearcă… o s-o las eu.
– Doamne ferește, spune blondu.
– Băăă, lasă glumele astea! zice șatenul cu aceeași voce plictisită.
– Băi eu ți-am zis să găsești una mai aproape de casă, uite așa cum e unchi-tu. La 200 de metri de bloc … ai luat usebeul de la el aseară?
– L-am luat… Da mă, e nașpa. Că lu’ asta i-a venit rău, cică avea calcemia mică. Au luat-o și au dus-o la spital și au ținut-o acolo o zi, apoi i-au dat drumul acasă. Cică i-au dat niște pastile și trebuie să vină în fiecare zi să-i facă injecții și după o săptămănă dacă nu-și revine cică o internează din nou.
Deodată sună mobilul. Șatenul îl duse repede la ureche:
– Da, mă… În autobuz merg spre casă… Merg acasă, unde să merg?… Da, mă te sun eu mai târziu … Hai pa că se uită lumea la mine cum vorbesc.
Șatenul apăsă pe butonul de închidere.
– E rău dacă o internează, zise blondul. Eu așa am avut pe una, mergeam la ea la spital în fiecare zi, traversam orașul…
– A, nu … Asta dac-o internează, o să fie la spitalul de lângă blocul meu. O să fie și mai aproape decât unchi-miu… Chiar așa, de ce ai întrebat de usebe?
– Păi dacă-l ai, să luăm muzica aia de la crețu… E bine dacă e la spital lângă tine, dar oricum e belea să ai program cu mersul la spital … și nu poți să scapi de ea decât după ce iese de acolo.
Șatenul mai trase o înjurătură, apoi zise:
– Când mă gândesc la aia cât o să mă …
Autobuzul puse o frână bruscă de parcă nu ar fi vrut să mai audă încă o înjurătură a șatenului. Atunci Adam văzu că ajunsese în stație. Ușile s-au deschis. Adam coborî fără să se uite la băieți. Și-și aminti de o discuție cu Pavel:
– Am vrut s-o iau în braţe, iar ea mi-a zis, nu mă atinge, te rog, nu mă atinge, nu te-am iubit niciodată. Îţi dai seama ce mi-a zis? Ce puteam să fac? spusese atunci Adam
– Să-i dai o palmă să se ducă pînă-n lac şi să-i spui: curvo, acum ţi-ai găsit să-mi zici asta!
– Cum să fac aşa ceva?
– Cu dosul palmei, că doare mai mult. Ai fi avut-o la pat foarte uşor după aceea.
– Tu nu înţelegi? Nu asta urmăream. Eu vroiam o relaţie simplă, frumoasă …
– Eşti poet, zisese Pavel.

p.s. Discuția dintre Pavel și Adam este un fragment din „Oglinda”

[youtube http://youtu.be/-nChgJXiO9U]
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s