Căutare

Înainte să adoarmă, lui Adam îi veni o idee. Ideea i se părea foarte proaspătă, dar el se simțea atât de obosit încât adormi.

A doua zi, când se trezi dimineața, Adam privi pe fereastră acolo unde privise aseară când îi venise ideea. Dar ideea dispăruse. Adam se încruntă un pic și încercă să-și amintească un cuvânt, o imagine de la care să pornească în căutarea ideii. Nimic. Ca și cum nici nu ar fi fost aseară ideea în mintea lui. Se ridică din pat, se goli de gânduri și în camera plină de uși a minții lui începu să bată la fiecare ușă. Dar ușile, de fapt ceea ce părea să fie o ușă in mintea lui, erau doar desene pe ziduri. Adam se frecă la ochi, clipi de câteva ori, dar ideea refuza să se lase descoperită. Normal, își spuse Adam, ideea e de gen fenimin, că dacă era ideiul ar fi fost mai serios. Zâmbi. Se duse la baie, făcu un duș, se spălă pe dinți așa de parcă ar fi vrut să-i arate ideii că nu îi pasă de ea. Adam ajunse în bucătărie. În timp ce punea ibricul cu apă pe foc continua în gând să caute ideea. Singurul lucru pe care și-l amintea de aseară era că ideea îi plăcuse foarte mult. I se părea simplă și totuși frumoasă. Dar ca orice femeie ce pare simplu de frumos, ascundea un lucru deosebit. Ca o apă liniștită, care e foarte adâncă. Se scufundase în acea idee, sclipirile ei îl încântaseră atât de mult încât îi era teamă să se oprească din acea scufundare pentru a nota ceva. Ca și cum, dacă ar fi revenit la suprafață pentru a scrie, apa ar fi putut seca, și revenit ar fi găsit doar albia lacului pe care ar fi fost un pământ uscat. Apa începu să fiarbă în ibric. Adam puse ibricul de o parte și-și aminti că uitase să pună zahărul. Puse o linguriță de zahăr, apoi puse două lingurițe de cafea. Puse ibiricul pe ochiul de la aragaz. Ochiul aragazului îl privi albastru, apoi privirea ochiului aragazului deveni maro, pentru că Adam dăduse cafeaua în foc.  Opri gazul, luă un burete și șterse aragazul. puse restul de cafea într-o ceașcă. Cu ceașca în mână, Adam se duse în fața ferestrei și privi gânditor și puțin nervos pentru că nu reușea să-și amintească ideea ce-i venise aseară. În tot acest timp, în spatele lui, ideea stătea tăcută și zâmbitoare.

[youtube http://youtu.be/yyitVDzD6_E]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s