După-amiaza lui Matei

[youtube http://youtu.be/0uHC_iZLtc8]

Adam stătea la birou, în fața ferestrei fără să vadă ce era afară. Această neprivire prin fereastră, în care fereastra  devenea ca un ecran de cinematograf sau ca un ecran de televizor pe care rulau imagini din întâmplări trecute. Întâmplări ce rimau cu prezentul. Acum ca atunci. Matei apărut de nu-știu-unde la întreprindere. La început Adam a încercat să se spropie de Matei, dar Matei fusese numit director adjunct și nu vroia să fie apropiat de nimeni.

– Aici nu suntem prieteni, Adam. Aici suntem profesioniști care ne vedem de treabă. Iar dacă nu-ți vezi de treabă nu am cum să …, zisese odată Matei.

Adam amintindu-și de acele cuvinte zâmbi amar. Când toate aranjamentele lui Matei au început să iasă la iveală, patronul îl chemă pe Adam. Chiar înainte ca patronul să spună ceva, Adam a zis:

– Aș vrea să nu mă implicați în problema cu Matei.
– Crezi că el și-ar fi făcut scrupule, dacă ar fi fost vorba de tine? i-a zis patronul.
– Tocmai pentru că nu vreau să semăn cu el, nu pot să … și oricum aveți destule ca să scăpați de el.
Patronul l-a privit pe Adam. Apoi a zâmbit:
– Ai noroc că-mi ești simpatic.
– Nu. Am noroc că știu că vă sunt simpatic, zisese Adam și ieșise pe ușă.

Deodată Adam văzu pe fereastră pe Matei traversând curtea fabricii. Lângă un gard doi muncitori priveau și se amuzau. Adam se uită și el și văzu pe Matei ajuns lângă mașină, privind resemnat cauciucul desumflat. Adam privea cum Matei scoase cricul, îl puse sub mașină. Muncitorii sprijiniți de gard zâmbeau.
– Domnu’ director, să vă ajutăm? zise unul din ei.
– Băi, nu mai e director, dar dacă tot are mașina asta galbenă îi punem un carton cu taxi deasupra și poate ne duce și pe noi o cursă.
Matei demonta roata ca și cum nu ar fi auzit nimic. Adam simți milă pentru el.
– Hai că ești culmea! zise secretara care tocmai intrase în biroul lui Adam. Să nu-mi spui că ți-e milă de el?
– Da’ mă… dar să-i spargă cauciucul? zise Adam.
– Să fie mulțumit că nu i le-a spart pe toate! izbucni secretara … Păi mă, eu dacă aș fi fost ca el și aș fi fost în situația lui, în secunda următoare dispăream de aici. De fapt după controlul de acum o lună aș fi plecat… dar el nu, să stea să ia banii până …

Adam nu mai asculta ce spunea secretara. Își aminti ziua de ieri când Matei intrase în birou. Matei cu privirea umilă.
– Aș putea da un telefon? întrebase Matei.
– Da, spuse Adam arătând spre telefonul de pe birou.
– Aș vrea, dacă se poate să merg în celălalt biroul … să nu te deranjez.
– E altcineva acum acolo, dar poți vorbi de aici.
Matei ezitase câteva clipe, după care spuse:
– Nu. Oricum nu era ceva urgent… Pot să plec?
Ar fi vrut să simtă un pic de milă pentru el, dar … Îi zise scurt:
– Da.

Secretara, văzând că Adam nu o mai ascultă, a ieșit din birou. Între timp Matei plecase cu cauciucul la vulcanizare. Muncitorii stăteau rezemați de gard comentând. Adam deschise geamul și strigă la ei:
– Mă, voi nu aveți ce face? Vreți să vă dau eu de lucru?
– Haideți domnu’ Adam…, spuseră muncitorii, dar o porniră încet spre secție.
Adam îi privi până intrară în secție, apoi închise fereastra și se întoarse la birou. Fostul birou al lui Matei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s