Oricât de mult aș vrea acum, atunci a fost altfel


Stăteam pe bancă, eu priveam lacul, ea nu știu unde se uita. Așteptam să-și termine țigarea și probabil urma să plece. Să plecăm. Ca de fiecare dată, mergeam împreună până la ieșirea din parc, ea lua un autobuz, eu mergeam pe jos până acasă. Ne oprisem la ieșirea din parc, ea se uita la Arcul de Triumf.
– Frumos arcu’ ăsta, i-am zis.
Ea nu zise nimic, doar zâmbetul ei îmi arăta că auzise ce am spus.
– Pe unde stai? am întrebat-o.
– În București, zise ea.
– Zi-mi ceva mai clar, am insistat eu.
– Într-un bloc ce are la parter un atelier de reparat frigidere.
– Pentru că nu vrei să-mi spui, am să te conduc acasă.
Ea m-a privit amuzată:
– Vrei să te prezint părinților mei?
– Nu. Te conduc până la intrarea în bloc.
– Întâlnirile din Hej sunt prea puțin pentru tine?
– Da, sunt cam ca prescurtările pe care le folosești. Apropo, Hak are trei litere sau patru?
– Trei. Nu ai tu mutră de patru litere. Hai că a venit autobuzul și abia aștept să te prezint părinților.
Gluma asta îmi dădea o senzație de disconfort. M-a tachinat tot drumul, povestindu-mi cum o să mă prezinte părinților, ce o să spună ei. Lumea din autobuz se uita mirată la noi, iar eu mă simțeam din ce în ce mai prost. Când să coboare, o bătrânică mă bătu ușor pe spate și-mi spuse, lasă c-o să fie bine. Anca zâmbi amuzată. Am coborât din autobuz, m-a prins de mână când am trecut strada. Ajunși la intrarea în blocul ei mi-a zis:
– Vezi nu am mințit: chiar e un atelier de reparat frigidere aici.
M-a privit un pic, a oftat, zâmbetul a dispărut printre pistruii ei. Atunci am simțit că o să-mi spună acel ceva care o să mă doară. Chiar înainte să înceapă să vorbească am simțit ce  urma să spună. Nu știam cum o va spune:
– Hak, vreau să-ți spun ceva. Știi … de ce nu mă întrerupi?
Am privit-o mirat.
– Acum tu trebuia să spui ceva ca să … în sfârșit…. Hak nu pot să te iubesc. Am încercat, ești drăguț, simpatic chiar …
– Am înțeles, am zis.
Ea m-a sărutat pe obraz după care a fugit repede în holul blocului. Nu m-am uitat după ea, priveam cu atenție orarul de la atelierul de reparat frigidere de parcă aș fi vrut să fiu sigur că o să îl țin minte. Și totuși acum l-am uitat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s