Fotografia

[youtube http://youtu.be/vpC7w2E4mIA]

Adam se trezise. Nu pentru că ar fi dormit. Cel puțin nu somnul acela cu ochii închiși în care mergi undeva și când vii nu mai știi dacă ai venit dintr-un vis sau ai ajuns într-un alt vis. Adam se trezise dintr-un vis și avea ochii deschiși. Vedea ceva, dar nu înțelegea ce și nici măcar nu știa că nu înțelege. Totul i se părea clar, frumos, curat, ca-ntr-o seară de primăvară, nu e nici frig și nici cald. Și deodată se trezește. Singur. Eva nu mai este, gândul spre ea a plecat și el. Nici măcar nu se mai simte stând la o distanță de un telefon la care ar putea să sune și să spună că îi este dor de ea. Și asta pentru că ea nu mai era pentru el dincolo de un telefon, și, tristețe, nici lui nu-i mai era dor de ea.
– Îți dau o poză ca să mă uiți, i-a zis ea atunci când s-au văzut ultima oară. Ai să te uiți la poză și o să te întrebi dacă o să mă poți uita vreodată. Apoi vei uita să te uiți la poză. După un timp o vei găsi, regăsi și nu vei mai ști ce să faci cu acea poză. Vei încerca să-ți amintești cum a ajuns acolo în buzunarul tău, vei încerca să-ți amintești ziua asta și atunci o să te doară. O să te doară nedurerea că ne-am despărțit.
Adevărul e că Eva nu spusese nimic din toate acestea. Ea doar s-a uitat în ochii lui, i-a dat poza, iar el nu a spus nimic. Ba nu. De fapt ea a spus doar, „o poză ca să mă uiți”. El nu înțelegea. Poate nu era nimic de înțeles. Poate ea a vrut să spună ceva deosebit care să-l lase pe el fără glas. El a pus poza în buzunar, ea s-a întors spre fereastră și el a știut că trebuie să plece (sau nu ar fi trebuit să plece?). De atunci nu a mai purtat acel sacou pentru că venise o toamnă mai rece și a preferat să-și pună un pulover. Apoi a venit primăvara și Adam se plimba prin oraș. S-a suit într-un tramvai. Am pus biletul undeva pe aici, și-a spus și a dus mâna în buzunarul interior. A scos un bilet și lângă bilet era poza. Adam taxă biletul și poza îi căzu din mână. O lăsă acolo pe jos.
– V-a căzut ceva, i-am spus arătând spre poză.
El s-a uitat la poză, apoi s-a uitat la mine dupa care mi-a spus:
– Nu e a mea!
Și s-a dus în partea cealaltă a tramvaiului.
Când am fost sigur că nu mă vede, am luat poza și am pus-o în buzunarul interior al sacoului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s